Blog Motanov

Blog de povestiri umoristice, așa cred. De fapt, depinde de dispoziție.

La sală

Venind eu în vizită pe site, m-am gândit să dau o tură prin camere să văd dacă sunt toate la locul lor. Iată-mă ajuns pe propriul meu blog, unde ultima chestie e o scrisoare din decembrie, de la Polul Nord. Păi e frumos, domnule? m-am întrebat. Mi-am răspuns că nu.

Să vă povestesc ce mi s-a întâmplat ieri. Observând o lipsă de antrenament peste vară, un strat adipos mi s-a strecurat sub blană. O vreme m-am făcut că n-am observat, până mi-a spus-o în față șoarecele Gică, într-unul dintre jocurile noastre de-a el și de-a mine.

- De trei luni nu m-ai mai prins, grăsanule!

Bine, Gică, las că vezi tu. Și mi-am făcut abonament la sală, că aici voiam s-ajung.

Ieri, m-am dus prima oară. Mi-am pus un maiou și o banderolă. De mare efect. Când am intrat, s-a făcut liniște. Greutățile au căzut, benzile de alergare s-au oprit, corpuri s-au rostogolit.

Deci pe bandă nu mă pun, asta e clar. Bicicletele sunt prea mainstream. Până una-alta, mă atârn de spalier și mai văd eu. Am stat o vreme acolo și-apoi mi-a venit ideea să m-atârn invers, ca liliacul. Mi-a căzut maioul peste cap și s-a făcut întuneric. Ca-n peșteră, liliac adevărat! Poate chiar Batman.

La un moment dat mi-am dat seama că așa n-o să slăbesc niciodată și am coborât. M-am dus la rowere, adică să dau la vâsle. Cu puțină imaginație, am reușit să văd și lacul. Ba chiar și câteva gâște în zbor, uite-l și pe Nils. Și o barcă inamică în paralel cu mine. Măi ce viteză prinsese tipul de lângă! Și ce mai șiroiau apele pe el. Dar tot nu mă depășea.

Uite asta nu-nțeleg eu la sală. Tragi, împingi, și nimic nu se mișcă!

Am ajuns acasă deprimat. Noroc că Gică mă aștepta cu o surpriză.

- Ta-daaaam! Ți-am luat o roată. Să n-aud comentarii, și-așa m-am dat peste cap să găsesc una așa de mare. E pentru hamsteri supraponderali, dar ți-e bună și ție. Stai frumos acasă și alergi. Îți pun și-un diafilm pe ea, să nu te plictisești. Nu e mișto?

Dacă ți-a plăcut, apasă!

SCRISOARE

December 30, 2013 0 Comment

Sincer?

Poate că băusem prea multe capace de coniac. Sau poate mă luase dorul de ducă. Sau doar mă plictisisem și așteptam prilejul pentru o nouă bulversare.

În orice caz, m-am strecurat în sacul lui în noaptea în care a trecut pe la mine.

N-aș vrea să vă stric imaginea, dar moșul e senil. N-am avut nicio palpitație că mă descoperă până la Polul Nord, de unde vă scriu acum.

Mi-am făcut frumos un iglu, pescuiesc la copcă, patinez, fac oameni de zăpadă – am făcut un grup întreg: mă duc, vorbesc cu ei, le dau antrenamente, dar cred că sunt introvertiți, nu prea mă bagă-n seamă.

Mă cam enerva că totul e alb, așa că am inventat un sistem prin care îmi extrag pigmentul din blană. Apoi e simplu: niște grăsime, amestec bine și desenez. Deocamdată sunt la partea de body painting –  pictez urși polari, foci, pinguini, mă așteaptă aliniați la coadă în fața igluului în fiecare dimineață.

Așa că mai stau.

Sper ca scrisoarea mea să vă găsească muci, după datina străbună de revel.

Pe patine cu buline,

Motanov

Dacă ți-a plăcut, apasă!

ÎNTÂMPLĂRI DIN ZUZULAND

December 3, 2013 5 Comments

Pentru că am fost leneș, am rămas în urmă cu antrenamentele create pentru Zuzu. Așa că recuperez!

Schița 1.

Mama și tata erau în ședință. Ce cadouri să-i aducă moșul micului Goe anul acesta? Chestiunea nu se lăsa ușor tranșată.

- O bicicletă.

- Și la anul o să-i fie prea mică!

- Îi luăm una mai mare.

- Și dacă nu-i ajung picioarele până jos? Și, oricum, nici n-o să poată s-o folosească până la vară. Și apoi, la vară, cine știe unde se duce cu ea? Dacă îl aleargă câinii? Dacă sare în fața mașinilor? Trebuie să-i luăm o cască. Dar de unde știm că o s-o poarte?

- OK. Altceva.

- Mai bine îi luăm o cască, să știi. S-o poarte prin casă, să vedem dacă se obișnuiește. Dacă e cuminte și o poartă, îi luăm bicicletă data viitoare.

- Ești Zuzu?

- Dacă eu sunt Zuzu, e și el, că e al nostru! Așa că sigur e un plan bun!

***

Începem antrenamentul de imaginație:

Schița 2.

Mi-am îndreptat telescopul spre Calea Lactee și nu mi-a venit să cred ce am văzut. O turmă de văcuțe păștea stele. Zic: aoleu, să vezi că nesăbuitele astea ne mănâncă toată galaxia, te pomenești că rămânem și fără soare.

Mă urc în movmobil, trec pe la stația de alimentare cu imaginație, pornesc motorul și, în câțiva ani-lumină, aterizez în coarnele galactice ale unei văcuțe extraterestre din specia Zuzu. Îi transmit telepatic toată disperarea mea, iar ea scoate din talanga de la gât o autorizație.

„Posesoarea acestei autorizații este îndreptățită să mănânce 1000 de stele pe zi, cu condiția ca din laptele ei să hrănească pui de stele noi.

Acest demers se înscrie în Strategia Intergalactică de Regenerare a Universului și contribuie la zăpăcirea ființelor de știință de pe planetele arogante.”

Oricât am încercat să descifrez semnătura de la final, n-am reușit.

***

Începem antrenamentul de imaginație:

Dacă ți-a plăcut, apasă!

STATUSURI ÎN PĂDURE

November 25, 2013 1 Comment

Violeta, Camelia, Hortensia și Margareta îl așteptau pe Crin, cu frunzele pe jumătate roșii.

Veverița își ronțăia Eugenia tacticos, pe Crenguța cea mai de jos dintr-un Brăduț. Aluna George o privea cu reproș: de ce n-o mai vâna pe ea?

Bufnița își aranja Aura în Clara lumină a lunii și se întreba dacă ar fi etic să mănânce o veveriță, în condițiile în care veverița e doar un șoarece zburlit.

Puma pândea de după un colț, doar că pădurile n-au colț, așa că mai bine pândea de după colți, cu un ochi Sever, așteptând un animal mai de doamne-ajută.

Îngropată sub roci, Agata nu știa nimic despre lanțul de la suprafață, care urma să se strângă.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Scrieți o scurtă povestire folosind nume proprii pe post de nume comune.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

POEZEAUA CU DEFECT

November 18, 2013 1 Comment

Obsedat de rev de pov

Motanov Motanul Mov

N-ar zâmbi și el în poză,

N-ar iubi o mâță roză…

Stă cu mâinile la spate,

La antrenament ne scoate

Că avem, că n-avem stare,

Pune creieru-n mișcare.

***

Salut! Începem antrenamentul. Scrieți o scurtă poezea despre un defect pe care credeți că-l aveți, luați-vă la mișto.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

ELEVATOR PEACH

November 12, 2013 2 Comments

Se recomandă ca cel care vrea să se îmbogățească să poarte cu el mereu o piersică. Să meargă în fiecare zi cu ea prin instituții, companii și hoteluri și să facă o cursă cu liftul. Atenție, liftul nu trebuie să fie gol! Măcar un companion cu cravată, altfel n-are rost.

Vă urcați în lift cu persoana, și imediat scoateți piersica. (Acesta nu e un text pornografic, scoateți doar adevărata piersică.) Priviți-o cu jind în lumina artificială a becului, fixați o clipă ochii persoanei cu subînțeles, apoi prefaceți-vă că vreți să mușcați din piersică. Faceți orice mișcare necesară până când companionului îi apare o băluță în colțul gurii.

Mușcați cu poftă din piersică și repetați mișcarea până când ați consumat un procent echivalent cu cel pe care vreți să-l păstrați din afacerea dumneavoastră. Întindeți restul de piersică persoanei, nu înainte de a păstra discret sâmburele.

Așa se întâmplă în cazul ideal. Puteți preîntâmpina riscurile, e foarte simplu. Schimbați zilnic piersica, să nu vă treziți că scoateți în lift o fleșcăitură. Dacă estimați că nu vă ajunge timpul, săriți în lift și blocați-l. Nu vă înecați cu piersica! Nu o scăpați pe jos! Nu dați piersica din mână pe cravata de pe gard om! S-ar putea să se supere și să cheme paza, și dacă nu aveți permis de port-piersică…

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Luați un concept firoscos de business și scrieți orice fel de ficțiune transformându-l puțin. Eu am luat „elevator pitch”, inspirat de articolul despre antreprenoriat.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

COMPLOT

November 6, 2013 0 Comment

- Zuzule, hai să evadăm!

- Și cum propui să facem asta, domnișoară?

- Ne aruncăm într-un cărucior de cumpărături, ce mare brânză!

De la raionul vecin se auziră niște accese de tuse, apoi niște șușoteli între mândrele brânzeturi.

- Bine, zise Zuzu. Sărim în primul, concentrează-te, nu te mai hlizi.

Când apăru primul cărucior, Fulga îi trase un cot de tetra pak lui Zuzu. Împreună cu ei căzu tot raftul de lactate, toate neamurile lor. Clientul, zăpăcit, începu să țipe și să dea din mâini. Agentul de pază veni și făcu repede o anchetă, adulmecând situația și chemând, la rândul lui, brigada de pisici să halească tot dezastrul împrăștiat pe jos.

Și uite așa au ajuns Zuzu și Fulga pe prima pagină a ziarelor de scandal.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație:

Dacă ți-a plăcut, apasă!

MON BEC A MOI / IL ME PARLE D’AVENTURE

November 5, 2013 1 Comment

De câte becuri e nevoie ca să schimbi un om?

Oamenii au răspuns.

- Eu aș avea nevoie de vreo 5 Beck’s.

- Eu de un beci.

- Eu de un baci.

- Eu de un BAC.

- Eu de un back.

Biroul Electoral Central a decis: becurile vor fi renumărate, s-au comis fraude lingvistice grave.

***

Așa că începem antrenamentul de imaginație. De câte becuri e nevoie ca să schimbi un om?

Dacă ți-a plăcut, apasă!

ALTERȘTIINȚIFIC

November 4, 2013 0 Comment

Potârnichile sunt microființe chimice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea potârnichilor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute prin aproximație.

Termenul de potârnichi nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi minerii, grașii esențiali sau amintirile esențiale.

Suplimentarea cu potârnichi este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă potârnichi în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de elucubrație. Una din problemele suplimentării cu potârnichi este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu potârnichi o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi datorită suplimentării cu potârnichi în copilărie sau adolescență.

Termenul de potârniche a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Mășimir Funk în 1912. Potar, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -niche este pentru mine; la momentul respectiv se credea că toate potârnichile sunt pentru mine. Acum însă se știe că nu este așa.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Luați un articol de pe Wikipedia și înlocuiți cuvântul care este definit prin unul total nepotrivit. Eu am înlocuit vitaminele cu potârnichile (+ alte mici modificări) și am obținut un comic absurd.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

UN PIC DE HORROR

November 1, 2013 2 Comments

Inima ei se eliberase deja, împingând prin mușchi și piele, și îl izbise în piept. Acum își croia drum spre inima lui.

***

A întins mâna să aprindă lumina. Întrerupătorul i-a lins degetele cu cele două limbi.

***

Tușea și scuipa sânge. Dar sângele se regrupa și îi sărea înapoi în gât.

***

Măcelarul trecea prin abator fără nicio grijă, printre rândurile de porci despicați, atârnați cu capul în jos. Ochii lor îl urmăreau.

***

S-a ridicat din pat și și-a băgat picioarele în papuci. Papucii au început să-l mestece încet, dar într-o oră au terminat.

***

Cum a fost Halloween și am dat peste aceste short stories, m-am gândit să ne antrenăm și noi. Scrieți o scurtă povestire horror în două fraze.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

CUVINTE

October 29, 2013 8 Comments

Lumină. Întuneric. Lumină. Întuneric. Lumină. Întrerupător. Plictiseală. Sprijin. Perete. Țigară.

Ușă. Zâmbet. Priviri. Monedă.

- Cap.

- Pajură.

Zbor. Pajură. Sărut.

- Cap.

- Pajură.

Zbor. Cap. Palmă.

Râsete. Întuneric.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Scrieți o scurtă scenă/povestire folosind propoziții dintr-un singur cuvânt.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

RAPORTAREA LA MUSCĂ

October 28, 2013 2 Comments

El și ea stau la masă, în bucătărie. Se aud doar tacâmurile și, din când în când, scaunul scrâșnind pe gresie când ea se ridică și aduce felul următor.

O muscă intră pe geam.

Bâzâie, dansează prin aer, încearcă să aterizeze pe farfuriile cu mâncare, dar mâna ei îi demontează planurile de fiecare dată.

- Dacă vrei să rezolvi problema, adică să o rezolvi, omoar-o și gata, spune el.

- Omoar-o tu, dacă tot știi cum se rezolvă o problemă, mm?, spune ea.

- Dar vezi tu, nu e problema mea.

- Deci pe tine nu te deranjează.

- Nu. Eu am alte lucruri mai importante la care să mă gândesc.

- Normal. Mă bucur că te gândești la ea ca la un lucru.

- Nu înțeleg.

- Sunt pasiv-agresivă, știi tu, că te uiți la seriale.

- Băi, ce ai?! Prinse musca între palme, cu zgomot. O aruncă pe jos.

- Ia-o de pe jos și arunc-o la coș.

- În loc să zici mersi.

Ea ridică musca de pe jos și i-o aruncă în farfurie, apoi dispare din bucătărie.

- Ia, poate te deranjează acum.

El se oprește din mâncat și oftează.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Scrieți un scurt dialog între două personaje care se raportează la o muscă. Scena poate avea loc oriunde, ideea e ca felul în care se raportează personajele la muscă să arate relațiile dintre ele, care pot fi de orice natură.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

DEGRESARE

October 22, 2013 1 Comment

Știți ce face iaurtul ca să se degreseze? Twerking.

Vă imaginați ce nebunie e în liniile de producție de iaurt, ce muzică se ascultă acolo și cum s-au îmbogățit lucrătorii fabricii din video-uri filmate pe ascuns și postate pe Youtube, în spatele ușilor cu un mare semn cu interzis minorilor.

Ce rost mai are să vă spun din ce excursie cu școala i se trage lui Hannah Montana?

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație.

Dacă ți-a plăcut, apasă!

SCHIMBAREA

October 21, 2013 2 Comments

Dragă Ana,

Miaduc aminte ce frumoasă ierai în ziua când team cunoscut. Nu mă gândeam atunci că ași putea avea norocul să fim înpreună, că ai putea să te îndrăgostești de un muncitor ca mine. Și parcă nici narătam așa bine atuncea. Î-ți sunt profund recunoscător pentru cele 6 luni care mi-leai oferit.

Să nu crezi că e vorba că teai schimbat tu. Î-ți stă bine cu păru tuns modern și fără macheaj. Păcat de haine, totuși, tricourile alea lungi și negre parcă nuți pun în evidență aturile. Oricum, tu ști mai bine.

Mult suces,

Andrei

Când Ana a citit biletul de adio, s-a întrebat dacă nu cumva era o problemă și să vezi în oameni mai mult decât e.

***

Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Intrați pe http://www.postsecret.com/, alegeți un secret și scrieți o povestire pornind de la el.

Al meu a fost ăsta:

Dacă ți-a plăcut, apasă!