1 mai , 2018

INELUL DE PE DEGETUL MIC

INELUL DE PE DEGETUL MIC

Povestire scrisă de Georgiana Codrescu, aleasă de Ana Maria Sandu la Creative Writing Sundays, pe 15 aprilie 2018, la tema „pregătiri de nuntă/petrecere”.

Magdalena iubește curcubeele. Când era mică nu știa ce să răspundă la întrebarea care e culoarea ta preferată?, așa că, de când a aflat care sunt culorile acestuia, a început să răspundă simplu, rogvaiv. Fata din împărăția curcubeului era cartea din care mama ei îi citea aproape în fiecare seară, ceea ce o făcea să viseze cerbi cu stea în frunte și păduri misterioase. Timpul a trecut, mama ei a plecat la un moment dat de-acasă pe locul din spate al unei motociclete și nu s-a mai întors, Magdalena a crescut și acum lucrează la o fabrică de sucuri, la secția siropărie. Treaba ei este să se îmbrace în fiecare dimineață în costumul de protecție chimică și să aibă grijă de mașinăriile care prepară baza pentru sucuri. Le alimentează cu sirop, le dă drumul, le repară dacă se blochează, și așa mai departe. Folosește ingrediente secrete, așa că atunci când o echipă de filmare de la Realitatea News a venit în fabrică să facă un reportaj, ea pur și simplu a închis toate mașinăriile și a plecat în pauza de masă, din care s-a mai întors abia a doua zi. Așa face și în alte situații în care se simte în pericol. Pleacă pur și simplu și se întoarce când nu mai e nevoie să înfrunte nimic, sau nu se mai întoarce deloc. Așa a scăpat și de Gelu, care a vrut să o pupe, și de Bacalaureat, și de depresia tatălui ei.

Magdalena locuiește singură, într-o garsonieră pentru care a făcut un credit pe 30 de ani. Când ajunge acasă, se spală pe mâini, dă de mâncare la peștișorii multicolori din acvariile ce se întind pe întreg peretele din fața canapelei, își desface părul lung, roșcat natural, pe care ori îl spală, cu același șampon cu fructe de pădure, sau îl împletește în două cozi, se schimbă în hainele de casă, în maioul albastru cu dungi albe și pantalonii scurți portocalii, își face de mâncare legume la tigaie cu pui și se trântește pe canapea, ca o pisică, unde mănâncă și apoi stă pur și simplu, fără să facă nimic, uitându-se la peștișori și rumegând gândurile din capul ei. Astăzi se gândește la colegul ei, Raul, care a cerut-o de nevastă.

Raul e un băiat de 22 de ani care s-a îndrăgostit de Magdalena, deși ea e cu 8 ani mai mare și nu i-a adresat mult timp niciun cuvânt. Lucrează la secția de ambalare și, de câte ori o privește, nu se poate abține să nu își imagineze cum se pierde cu nasul în părul ei roșcat, cum îi prinde sânii albi între degete și îi strânge până o face să geamă, cum se uită în ochii ei căprui cu reflexii colorate, de la becurile din Sala Mare, și o ascultă povestindu-i visele ei, iar el își ia notițe gândindu-se cum să le împlinească, de parcă ar fi target-uri de creștere a producției. Își imaginează cum merge cu ea, după ce a luat salariul, la câteva magazine de haine și o îmbracă din cap până în picioare în culorile ei preferate și apoi o duce acasă la el, intră pe furiș, să nu îl audă mama lui, și o duce la el în cameră, unde îi arată colecția de jocuri video, îi smulge hainele cele noi și o pătrunde adânc, astupându-i gura, se iubesc câteva ore și apoi adorm fericiți, și câte și mai câte. A mers de mai multe ori la ea și i-a zis că e frumoasă, că îi place să o privească cum se chinuie și reușește să repare mașinăria de amestec, că ar vrea copii cu părul roșcat, ca al ei, și ochii verzi, ca ai lui, că are un fund mișto și ar invita-o la o înghețată cu mentă, dar ea a zâmbit de fiecare dată, larg, aproape râzând, de parcă i-ar fi spus o glumă bună, punându-i o mână pe umăr și întorcându-se la treabă, fără să spună nimic. O dată l-a îmbrățișat, iar altă dată l-a pupat pe obraz, în același fel al ei, neluându-l în serios, mulțumindu-i din priviri, dar fără să îi răspundă. Când a fost promovată inginer-șef, s-a dus la ea să o felicite și să îi spună că ar vrea să vorbească cu ea ceva important. I-a spus că nu-i plac degetele ei scurte, faptul că e scundă și ușor durdulie, mersul ei legănat și parfumul prea dulce, dar că ar vrea să o ia de nevastă. Atunci a fost prima dată când s-a uitat la el cu atenție, când parcă l-a luat în serios, i-a luat cutia cu inel din mână și i-a zis simplu: O să mă gândesc.

Iar acum, Magdalena se gândește la propunerea lui. Algele din acvarii dansează pe ritmul bulelor de aer, de afară se aude o melodie salsa, peștii înoată de la un perete de sticlă la altul, sanitarii curăță sporii verzi, iar de la baie se aude câte o picătură de apă care cade, obsesiv, în același loc. Pe masa din fața ei au mai rămas, în farfurie, două buchețele de broccoli și un baby-morcov. Va avea o rochie albă, până deasupra genunchilor, cu voaluri de toate culorile venind de dedesubt și teniși albi în picioare, ca să poată dansa până dimineață. În partea de sus îi va acoperi umerii, va avea un decolteu adânc și la gât va purta un medalion în formă de stea, rămas de la mama ei. Raul va avea un papion care se va asorta cu voalurile ei, costum gri deschis, doar cu pantaloni și vestă, iar în picioare va purta și el teniși albi. Își va lăsa părul desprins și își va colora câteva șuvițe în albastru, verde, galben și mov. Nu va purta voal și nici nu vor avea tradiții de nuntă, obișnuite. Vor merge doar la primărie, biserică și vor face o petrecere în fabrica de sucuri, unde vor servi, ca băutură, limonadă pe care ți-o poți prepara singur și vin alb. Vor cumpăra câțiva pui de la o rotiserie și cartofi prăjiți, asta fiind toată mâncarea, iar la final, vor avea un tort cu cremă de vanilie, zmeură, afine și mure. Vor pune muzică din camera de comandă, probabil un post de radio și pe cineva care să-l schimbe de câte ori intră reclame sau știri. Iar în acea zi, poate, pe cer va apărea un curcubeu.

Raul, în același timp, se gândește și el la Magdalena. Oare va accepta propunerea? Va accepta, mai întâi, să vorbească cu el, să se cunoască mai bine? Să îl ia în serios până la capăt? Îi transpirau palmele și inima îi bătea cu putere când îi zicea toate acele lucruri oribile despre ea, în care nici nu credea, însă așa s-a gândit că îl va asculta în sfârșit, dacă o va critica puțin, și a avut dreptate. Oare ea chiar nu își dă seama cât e de frumoasă și pricepută? Inelul pe care i l-a luat îl costase banii de facultate, pe care mama lui îi strânsese pentru el. Dar cea mai importantă e familia, așa cum tot ea zicea, așa că nu îi părea rău. După nuntă se vor muta la el și vor începe să își creeze tabieturile lor. Se vor uita la filme sau se vor juca împreună, vor face sex non-stop, vor bea bere și vor face planuri de vacanțe, chiar dacă nu vor ajunge să plece în ele niciodată. Oare ei ce jocuri îi plac? Îi va plăcea de prietenii lui? Ar putea să îi invite în fiecare weekend pe la ei, să bea bere și să râdă din toate prostiile. Să se joace cărți, să cânte karaoke, să mănânce cartofi prăjiți cu pui la cuptor.

A doua zi, Magdalena are pe degetul mic inelul de la el, fiindcă doar acolo a încăput, și se îndreaptă spre fabrica de bere din partea cealaltă a orașului cu un flyer în mână pe care scrie, alb pe negru: Angajăm operator, stivuitor, mecanic, frigotehnist, inginer-șef.


Dacă ți-a plăcut, apasă!
#georgiana șerban

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *