Feedback

Începând cu 1 octombrie 2013, te invităm să trimiți o povestire (nu alt gen de texte, maximum 6000 de semne, cu diacritice, .doc sau.docx, nu pdf) lui motanov @ revistadepovestiri . ro, dacă și numai dacă vrei să îți fie publicată în această secțiune pe site, cu tot cu feedbackul motanului la sfârșit. Textul poate apărea cu pseudonim. Nu trimite texte cu care ai participat/vei participa la concurs.

Autorul-ființă-sensibilă-și-mândră e rugat să evalueze bine implicațiile deciziei de a trimite un text și să acorde aceeași greutate (mică/mare) feedbackului motanului și înainte de a-l primi, și după.

Sperăm ca inițiativa asta să fie utilă celor care cochetează cu scrisul. Din experiența atelierelor de scriere creativă și de scenaristică pe care le-am organizat, participanții învață mult și din feedbackul pe care îl primesc ceilalți colegi de la tutori. Deci te invităm să citești această secțiune și dacă nu ai trimis încă un text, dar ai intenția.

Dacă ești în căutare de feedback de la scriitori reali, avem mai multe ateliere de scriere pentru tine.

*** Motanov e un motan imaginar, antrenor de imaginație pe Facebook. A scris o vreme și pe un blog. A fost editor la Revista de Povestiri pentru textele venite de la cititori. În revistă a scris un serial, acum disponibil în format pdf.

Şoapta japoneză

Povestire de Sir Joe Şoapta japoneză / Locul mortului N-aveam chef să merg iar în Japonia, abia ce mă întorsesem din China. S-a îmbolnăvit şi Joe ăla taman cu o zi înainte să plece, aşa că iar m-au trimis pe mine. Măcar am zburat direct, Heathrow-Narita, doişpe ore. M-am urcat în tren şi am reuşit [...]

mai mult >>

Clar de lună

Povestire scrisă de Andreea Stătea nemişcat la marginea luminişului, o adiere uşoară spulberându-i pletele despletite. Noaptea era tânără, neagră cu o tentă verzuie, iar luna îşi arunca leneş razele deasupra pădurii. Jean-Claude trăgea tacticos dintr-o pipă veche de sute de ani, iar ochii săi ca de lapis lazuli păreau să ardă în interiorul orbitelor. Tutunul [...]

mai mult >>

Doamna Fănica

Text scris de George, publicat pe blogul lui Doamna Fanica e dodoloata, corpolenta, bine impanata , la solduri, bulane si cur, si la bidoane mai mult, cu mijlocul mai subtire, si aduce cu o clepsidra de marimea unui om. Calca anapoda si merge repede de zici ca-i palie, parca are motor la cur,  de ai [...]

mai mult >>

Fiul

January 14, 2015 0 Comment

Povestire scrisă de Georgi Un scârțâit de roți de mașină urmat de o serie de bubuituri înfundate îl treziră pe bărbatul mai tânăr care dormea cu capul pe masa din bucătăria „de vară” – o cămăruță care mirosea tot timpul a prăjeală – din spatele casei lui Ion. În celălalt capăt al mesei plină cu [...]

mai mult >>

Tata

January 13, 2015 0 Comment

Povestire scrisă de Alexandru Frânturi dintr-o memorie incărcată cu poveştile lor. I-am înţeles prea târziu ca să le mai pot mulţumi. Se bucurau prin curte că venise tata de la Bucureşti. Eu, care ma născusem de puţin timp, eram ţinut în casa noastra veche din Buturugeni, judeţul Giurgiu. Tata a trecut pragul uşii incălţat, nerăbdător [...]

mai mult >>

Patru fete

January 12, 2015 0 Comment

Povestire scrisă de un Narator Nărăvit Patru fete, cu fețele netede, obosite,  sau doar plictisite, stăteau într-o după-amiază de iulie, pe o bancă, lîngă rîu. Banca din scînduri vopsite într-un verde mohorît, era singura plasată pe chei, la marginea unui delușor artificial. Razele fierbinți loveau prundișul aleilor, arbuștii ornamentali, coroanele neclitite ale copacilor, iarba cosită [...]

mai mult >>

Maxentiu și Lefter

September 29, 2014 2 Comments

Povestire scrisă de Iza Maxentiu este alcătuit din urechi, mustaţă şi manta şi-l poţi găsi azi peste tot. Cu ceva ani în urmă creştea şi în Sera din Codlea, iar mai târziu, cu ajutorul modernizării literaturii, scriitorii au reuşit să producă unul pe cale literară, prin inovare. Maxentiu nu umblă niciodată singur. Dar, poate fi [...]

mai mult >>

Pășind în gol

September 29, 2014 0 Comment

Povestire scrisă de Alena Mă uitam la zid ca vrăjită. Prin faţa mea se perindau o mulţime de imagini într-o curgere armonică şi toate duceau către zidul nostru… Pe vremea aceea nu mi se părea un zid prea înalt. Poate din cauza faptului că era lat şi masiv. Era un zid pe care te puteai [...]

mai mult >>

Misiunea

September 28, 2014 0 Comment

Povestire scrisă de Ana – Din ce staţie să iei metroul… păi, depinde unde vrei să ajungi… Un răspuns care te bagă şi mai mult în ceaţă, care te derutează şi mai mult decât eşti deja, şi în acelaşi timp un răspuns atât de firesc şi de adevărat, pe cât de absurd este. Dar care [...]

mai mult >>

Portocale

September 27, 2014 0 Comment

Povestire scrisă de Mădălin Nu știu de ce în ziua aceea am intrat în Cișmigiu pe la ceas. Niciodată nu intru pe acolo. Din comoditate cred, de cele mai multe ori, intru pe la Zalomit. Cu toate astea, dacă nu aş fi ales intrarea principală în acea zi, nu l-aş fi întâlnit niciodată. După ce [...]

mai mult >>

Pasărea

September 26, 2014 0 Comment

Povestire de Gina Aripile-i obosiseră de-atâta atmosferă plină de informații, curenți contrari, distanțe lungi şi fel de fel de lucruri; de aceea s-a agățat în creanga unui copac pentru o binemeritată odihnă. „Aude cineva cât de tare îmi bate inima? ” a întrebat. Ca răspuns, un roi de muşte s-a înălțat în roiuri spiralate, câțiva [...]

mai mult >>

Povestea culorilor

September 25, 2014 0 Comment

Poveste de Maria A fost odată demult de tot întuneric şi o forţă divină a spus „Să fie lumină!” Un fir gingaş şi sprinten de lumină a traversat întunericul şi crescând şi crescând, mai mare şi mai intens, tot mai intens, s-a luminat tot neantul cel pustiu şi gol. A răsărit mare şi frumos! Dar [...]

mai mult >>

Te recunosc

Povestire de Irina Lui Cristian Popa îi plăceau blondele. În preajma lor resimțea aceeași mulțumire ca după o masă copioasă cu mâncare de la mama. Mâncarea de la mama era mereu aceeași și i se cuvenea. Sigur, se impuneau câteva nimicuri : cine la restaurante în care se simțea în secret depășit de vremuri și [...]

mai mult >>

Fără titlu

Povestire scrisă de Dana X sosi în ziua stabilită, fără nici o clipă de întârziere. Florian îl zări de la fereastră intrând în ograda casei și imediat auzi un sunet la ușă. Păși în întâmpinarea-i și parcă cu fiecare pas intra într-un timp dens și vâscos ca o miere, curgând anevoie. În neștire, îi dăduse [...]

mai mult >>