(Povestire scrisă de Octavian Logigan, având ca personaje fanul 1000 al Revistei de Povestiri – Sergiu Pâcă, și prietena 1000 al lui Motanov – Andreea Tănase, din vacanță, de sub umbrelă)
Dacă nu funcționează cu oi – iar faptul că este 2am și eu încă nu dorm mi se pare o dovadă suficientă – e clar că trebuie să încerc altceva. Poate șoareci. Nu. De fapt nu. Deși nu am văzut niciun șoarece de la o apropiere mai mare decât distanța dintre fotoliu și televizor, șoarecii nu sunt, în mod evident, cea mai bună alegere atunci când vorbim despre animale de numărat până vine somnul. Mișună. Sunt haotici. Oile erau excelente, săreau una câte una în țarc și odată ajunse acolo ațipeau. Dar cât de plictisitoare sunt! Câte feluri de a sări gardul poți să-ți imaginezi și câte poziții de somn! Poți să le numeri cu ușurință pe degetele de la o mână! Oaia fetus și oaia care doarme pe burtă, oaia care doarme într-o rână și oaia care doarme pe spate. Gata, m-am plictisit. Trebuie să adorm, mâine dimineață o să fiu frântă.
Deși știa că obișnuința de a deschide laptopul după miezul nopții numai somnul nu-l aduce, Andreea se hotărî să verifice încă o dată emailul. Cine știe, și-a zis, poate s-a amânat întâlnirea de dimineață de la ora aia obscenă și nu mai trebuie să-mi bat capul, când adorm, adorm și până în prânz sigur mă trezesc. Dintre o zi proastă și una scurtă, a doua pare mult mai acceptabilă.
Andreea nu e genul de om care nu-și prețuiește timpul, dimpotrivă. Dacă e ceva ce urăște este timpul pe care îl petrece așteptând și situația nu e diferită dacă așteaptă după o prietenă sau să vină somnul. Așadar mai bine mă ocup de ceva, nu știu, să-mi curăț inboxul, că dacă mă apuc să spăl geamurile noaptea o să creadă vecinii că am înnebunit și unde mai pui că după ce spăl geamurile o să vreau să dau jos și perdelele și atunci sigur nu mai doarme nimeni până nu termin, de fapt, toată curățenia din casă.
Așa că, neavând până la urmă nimic de pierdut (un inbox curat merită o noapte albă), Andreea își trase laptopul în pat, când își aminti că are lapte rece în frigider și niște biscuiți cu unt și doar n-o fi foc dacă își pregătește o porție mică de biscuiți cu lapte. N-or fi recomandate gustările noaptea, dar nu era mai important să adoarmă? Eeeeee. De frică să nu le răstoarne, puse biscuiții și laptele pe pervaz.
Inboxul Andreei era mai curat decât își imaginase, așa că a fost dezamăgită după ce a mutat, șters sau recitit cele câteva mailuri răzlețe pe care le lăsase nerezolvate, se pare, doar de două săptămâni. Se pregătea să închidă inboxul și să se declare fără arme în fața insomniei, când observă un email pe care nu-și amintea să-l fi citit, deși era marcat ca atare. Iar titlul, care nu-i spunea decât că filtrul de spam s-a dovedit încă o dată ineficient, i s-a părut brusc salvator. Ai probleme cu somnul?
Iată că am ajuns să depind de spam. Deși știa foarte bine că nu e o idee bună să deschidă mailuri care știe că nu îi sunt adresate, Andreea pregăti cursorul să deschidă mailul. Chiar dacă toată agenda mea va primi în urma acestui click mailul de la mine, ei bine, nu cred că e deplasat să trimit după un mail de scuze. Mai ales că dacă nu fac click pe niciun link, s-ar putea să nu trimit nimic nedorit la nimeni.
Odată făcut clickul, Andreea a fost dezamăgită că nu s-a schimbat nimic pe ecran. Citi pe diagonală mailul care nu părea deloc suspect, ba mai era și semnat și avea la final un număr de telefon. Cine este Sergiu Pâcă și ce vrea de la mine? Și de ce mă anunță că are probleme cu somnul și totuși, deși nu și le poate rezolva pe ale lui, crede că le poate rezolva pe ale altora? Hm. Destul de ciudat, dar nu atât de ciudat încât asta să mă descurajeze să-l sun. Dar e 2am! Dar ce contează, el susține sus și tare că are probleme cu somnul, doar n-o să-l trezesc! Iar dacă o să-l trezesc, să-i fie învățătură de minte să mai scrie mailuri la necunoscuți.
Nu răspunde nimeni. Știam eu. Doarme, și-a spus Andreea, pe care nesomnul nu o mai făcea sensibilă la faptul că totuși era trecut de miezul nopții, iar ea suna un necunoscut. Iar chiar când se pregătea să închidă apelul, auzi o voce în telefon. Sunt Sergiu. Nu poți să dormi?
Andreea a tăcut suficient de mult, până și-a dat seama că dacă nu spune nimic, interlocutorul nu va rămâne decât cu numărul ei de telefon și cu impresia că se ține cineva de șotii la telefon noaptea. De unde știi? spuse, apoi se miră de răspunsul ei ușor agresiv. Eu sunt Andreea Tănase, spuse, de parcă asta ar fi schimbat lucrurile pentru interlocutor, așa că se grăbi să adauge. Desigur, nu știi cine sunt, dar am primit mailul tău și da, am probleme cu somnul.
Ce fel de probleme? întrebă Sergiu și atunci Andreea fu și mai mirată, întrucât nu se gândise până atunci că există mai multe tipuri de probleme cu somnul, ori dormi, ori nu dormi, ce probleme cu somnul poți să ai? Ei bine, poate te iau prin surprindere, dar nu pot să dorm. Și dacă ți-ai oferit ajutorul, m-am gândit că poate știi un truc să adorm și eu mai repede.
Truc, repetă Sergiu, iar apoi tăcu. Tăcerea asta i se păru ușor nepotrivită Andreei, care, obișnuită cu logoreea telemarketerilor, se așteptase ca Sergiu să-i turuie minute în șir ce poate face să vină somnul mai repede, după un riguros chestionar prin care să o așeze frumos în arborele problemei. Dar Sergiu nu părea dornic să știe nici dacă a dormit după-amiaza și câte ore, nici s-o întrebe când a băut ultima oară cafea, nici dacă a aerisit camera sau dacă a luat deja vreun somnifer.
Da, truc, repetă Andreea, sperând că de data aceasta este mai convingătoare. Ah, nu, nu mă ocup cu trucuri de somn, îi confirmă Sergiu, ceea ce o făcu și mai confuză pe Andreea. Și apoi continuă: De fapt, știi, încerc să le răspund oamenilor care mă sună la întrebări. De cele mai multe ori, află răspunsul și pot dormi. Mă sună apoi ziua, de fapt, mă trezesc pe mine ziua să-mi mulțumească.
Andreea a stat și s-a gândit ce întrebări a lăsat ea nerăspunse în timpul zilei și nu-i veni niciuna în minte. Se gândi mai mult în glumă să-i ceară lui Sergiu să-i explice cum stau lucrurile cu viața de după moarte, dar decise să nu-l întrebe ceva pentru care răspunsul, indiferent care ar fi el, n-ar fi unul care să-i aducă somnul. Și unde mai pui că răspunsul ar fi atât de întortocheat încât la finalul convorbirii aș fi nu numai trează, dar și cu o durere de cap năucitoare. Mai bine nu. Mai bine îl întreb ce animale să număr înainte de culcare, dacă oile dau greș. Poți număra motani mov, veni răspunsul lui Sergiu, deși Andreea nu era sigură că i-a adresat întrebarea altfel decât la ea în cap. Motani mov? repetă ea. Da, eu citesc o revistă de povestiri a cărei mascotă este un motan mov. Iar când te trezești te poți împrieteni cu el pe Facebook, face acolo antrenamente zilnice de imaginație, pentru că, știi, există o legătură între imaginație și somn. Acum trebuie să te las, văd că mă sună altcineva și trebuie să răspund, ține-mă la curent cum a mers cu număratul motanilor mov și somn ușor.
Andreea rămase cu telefonul la ureche minute bune după ce Sergiu i-a închis. Se apucă să numere timid motani mov și nu-i venea să creadă că la vârstă adultă motanii mov vin cu așa mare ușurință în minte. Unii pedalau în opturi pe trotinete, alții intrau pe geam rostogolindu-se. O paradă militară de motani mov se aliniase și bătea pasul pe loc, iar când l-a numărat și pe motanul o mie, simți cum adoarme încet încet. Ultimul lucru pe care își amintește că l-a văzut a fost pervazul, unde nu mai erau nici laptele și nici biscuiții, dar asta n-a mai mirat-o deloc.
