24 mai , 2016

ARMONIE ÎN FAMILIE

ARMONIE ÎN FAMILIE

Povestire de Flavia Cozma, aleasă de Matei Florian la Creative Writing Sundays pe 22 mai 2016, la tema „aseară”. 

(I)

Stăteam cu ochii în tavan, pe întuneric, când Vlad a început să țipe din camera cealaltă. Îl auzeam în valuri, ca și cum se apropia și se îndepărta de ușă. Dar știam că nu are cum. Are 6 luni.

— Te duci tu? îl întreb și îl ating pe braț.

— Nu, zice și își retrage brațul.

Mă ridic greoi și îmi târăsc picioarele până la Vlad. Îl ridic și îi sărut fața spoită de lacrimi și muci. El se face covrig la mine în brațe și tace. Mă întorc cu el în dormitor și mă așez pe marginea patului. Felinarul din stradă îi luminează obrajii rotunzi și pufoși ca două gogoși berlineze. Îl mângâi pe cap, îl legăn ușor. Respiră moale, fără zgomot, ca o pisică făcută ghem pe o vatră călduță.

— Oare cum e să fii atât de iubit? întreb.

— Nu știu, îmi răspunde.

(II)

— Auzi, fii atentă de ce te-am sunat. Știi caserolele alea mici, cu capac care se înfiletează, cele albe în care mi-ai trimis mâncare pentru Vlad? Ce a fost în ele?

— Le-am opărit, le-am spălat bine de tot.

Vocea maică-mii sună clănțănit.

— De acord, dar ce-a fost în ele? insist.

— Nimic, ceva, o soluție de la spital, dar să știi că le-am spălat de le-au ieșit ochii din cap.

Tac vreo câteva secunde. Mă așez pe canapea.

— I-ai pus lui Vlad mâncarea în borcane de plastic în care a fost o soluție de la spital.

— Tu n-auzi că nu era nimic periculos? strigă în telefon.

— Au pereții verzui, ca și cum s-ar fi impregnat ceva în ei.

— Este de la dragavei dragă, încetează odată! Așa crezi tu, că sunt în stare să-i fac rău copilului? Ți-am trimis toată facultatea ciorbă în caserole la fel, ce naiba.

— Tu ți-ai pierdut cumva mințile? o întreb încet, apăsat.

— Păi eu? Tu. Ce treabă are tumora ta cu caserolele mele? Cum te-o duce pe tine capul să faci legătura, nu știu. Și nici nu e ceva grav.  Numai te plângi. Mai rău îți faci. Eu vreau să te ajut. Te rog, încearcă să…

Închid telefonul, mă duc în bucătărie și deschid congelatorul. Arunc la gunoi un raft plin de caserole albe, cilindrice. Arunc și resturile de mâncare din frigider. Mă opresc la ușa lui Vlad și ascult dacă se foiește. Nu se aude nimic. Când mă întorc în sufragerie văd că am un mesaj de la taică-meu.

„Frumos mai vorbești cu mama ta. Te felicit.”

Tastez repede o înjurătură. O șterg. Tastez iar. „Știi ce? La vârsta mea ar trebui să-mi vorbești cu dumneavoastră.”

Câteva minute mai târziu primesc răspuns: „Frumos mai vorbiți cu mama dumnevoastră. Vă felicit.”

#flavia cozma

Comentarii facebook:

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *