16 iunie , 2017

ELEFANTUL

Povestire scrisă de Laurențiu Balintescu, apreciată de Michael Haulică la concursul trimestrial de povestiri – „Scriitura e foarte simplă (normal, dat fiind cine e naratorul), dar o salvează povestea. Pentru că e poveste aici. Aș fi preferat un final mai puțin metaforizat. Dar e poveste, cum am spus. Sînt trei personaje, ba chiar patru cu tatăl absent,…

Citeşte mai departe →

16 iunie , 2017

IN MEMORIAM

IN MEMORIAM

Povestire scrisă de Elena Munteanu, apreciată de Michael Haulică la concursul trimestrial de povestiri – „este o proză foarte faină, scrisă pentru a prezenta lumii un personaj despre care aflăm multe, cu care empatizăm, care are o poveste. Spus pe scurt, dar deplină, completă. Mi-a mai plăcut dezvăluirea treptată a naratorului. Și proza economicoasă, dar expresivă totuși.”…

Citeşte mai departe →

16 iunie , 2017

REZULTATE CONCURS TRIMESTRIAL DE POVESTIRI (VII)

REZULTATE CONCURS TRIMESTRIAL DE POVESTIRI (VII)

Al șaptelea concurs trimestrial de povestiri a fost jurizat de scriitorul Michael Haulică (invitație la lectură). Îi mulțumim mult și le mulțumim de asemenea celor care ne-au trimis povestiri (29 texte acceptate), succes data viitoare și felicitări celor care au scris texte premiate sau alese pentru publicare! Vor apărea pe site în următoarele zile. Următorul concurs de povestiri are…

Citeşte mai departe →

22 mai , 2017

COLAJ

COLAJ

Povestire scrisă de Letiția Bărbuică, aleasă de Adina Popescu la Creative Writing Sundays, pe 7 mai 2017, la tema „Se ia o carte favorită sau mai degrabă o carte necitită, proaspăt cumpărată din librărie, pe care abia dacă ați avut timp să o răsfoiți. Se copiază cu atenție primul paragraf (sau primele două dacă e…

Citeşte mai departe →

19 aprilie , 2017

RECENZIE ÎNSEMNĂRI DINTR-UN BORDEL TURCESC – PHILIP O CEALLAIGH

RECENZIE ÎNSEMNĂRI DINTR-UN BORDEL TURCESC – PHILIP O CEALLAIGH

„Însemnări dintr-un bordel turcesc”, Polirom, 2014, ediția a II-a De Paşte am stat să citesc „Însemnări dintr-un bordel turcesc”. Destul de neortodox, aţi spune. Şi chiar aşa a fost, pe alocuri. M-am înfruptat cu banalitatea înfiorătoare a unui bloc bucureştean de 10 etaje, în care locuitorii se agită ca nişte insecte fără cap, gesticulând isteric…

Citeşte mai departe →