DESENUL DIN TAPET

(Atenție, conținut 18+)

Povestire scrisă de Cătălina Cosmescu-Bibire, aleasă de Cezar Paul-Bădescu la atelierul de scriere creativă, în primăvara lui 2017. 

catalina cosmescu-bibire

Sunt arhitectul propriei mele distrugeri. Metodic, programat, asumat.

Mă tripez cel mai tare pe vodcă. Cu Tramadol. Sau pe whiskey. Cu trei pastile de Xanax. Vezi şi: Zoloft, Kassadan, Alprazolam. Mie îmi place să-i zic Tripazolam. Dau drumul celor trei pastile şi le urmăresc cum alunecă încet spre fundul paharului, scoţând la suprafaţă bule mici.

Îmi aprind o ţigară şi scanez barul: trei puştoaice mă privesc hlizindu-se din celălalt capăt al tejghelei. Da, normal că vreţi şi voi o bucăţică din tăticu… cine dracu’ n-ar vrea? Nici eu nu-i rezist

Cea din mijloc ar face un balet admirabil la mine-n pulă. Simfonia a 9-a a lu’ Betovăn. Lacul Lebedelor. Frumoasa şi bestia. Spărgătorul de buci. Mă ridic de la bar şi merg la baie. În cabina decorată stilat cu „suge-o Ramona”, „Oana o ia la mue” şi „0766.284.665” dau o labă scurt, simplu, natural. Vezi şi: frec cariciu’, pun faianţă, mi-o alint duios.

Plec acasă cu tipa din mijloc. Vrăjeală pe băţ. Brunetă, ţâţe rotunde, 19 ani abia împliniţi. Pe sub bluza roz i se vede sutienul cu push-up. Pe holul întunecat mă proptesc cu mâinile de perete. Ea merge în faţa mea împleticindu-se graţios. Posedă eleganţa studiată a unei vaci pe gheaţă.

O văd ca printr-o ceaţă densă, dublându-se, triplându-se, la infinit multiplicându-se. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Încerc să-mi păstrez echilibrul. Mă proptesc cu palma de perete, simt cum mă afund în el ca într-un norişor de vată moale şi pufos. Îmi retrag mâna din el ca dintr-o melasă, de pe mânecă îmi picură culori din curcubeu, se combină în valuri strălucitoare care se scurg spre podea şi se infiltrează în crăpăturile ei. Mă aplec şi privesc printre crăpături. Poate că am să-l văd pe Dumnezeu. Nu zăresc nimic. Gagica mă vede stând cu curu-n sus pe podea şi se agită ca sifonu’. Mă strigă şi-mi zice să mă mişc mai repede. E cam ciufută. Vezi şi: nefutută, ofuscată, băşicoasă.

Ajung în faţa uşii. O descui. Camera se învârte cu mine. Fac inventarul. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. Aştept calm să-mi ajungă în faţă patul şi mă arunc în el. Puştoaica îşi dă bluza şi fusta jos şi rămâne în sutien şi în chiloţi. Chiloţi negri de dantelă… avea în plan să se fută, petarda mică şi perversă… O iert, o iert. Sunt un tătic bun şi înţelegător.

Îşi aruncă peticele alea mici de textilă şi rămâne goală ca mama natură în zilele facerii. Mi se scoală o ditamai mătărânga, zdravănă, vânoasă, pulsatorie. Aduceţi-mi un sac de nuci, le sparg pe toate pentru zece colive în avans. Ea nu pare prea impresionată. Mă doare fix în cur. Vezi şi: sfincter, anus, rect.

Ridic sticla de Jack de lângă pat şi mai trag un gât. Ea se aşază deasupra mea, simt păsărica ei umedă şi caldă învăluindu-mă. Prospătură. Mă aşteptam să fie oleacă mai strâmtă, dar pare-se că tipa e destul de sărită prin puli. Avantaj eu.

Îmi aşez mâinile sub cap şi o las să facă treaba. Abia încep să mă simt şi eu bine şi pac, ea vrea să schimbe poziţia. Ce ţi-e şi cu tineretul ăsta. Mult de muncă, nu prea mai am chef… Hai, bine, vino să-ţi arate tati ce e ăla futai de calitate… O întorc pe spate şi intru în ea brusc. Mă uit la tapetul din faţa mea. Are nişte desene mişto, întrepătrunse, ce trec subtil de pe o fâşie pe alta. Ar putea fi luat drept artă abstractă. Dacă priveşti atent, vezi şi unde se îmbină fâşiile între ele. În dreapta sus s-a cam decojit. Poate că ar trebui să-l schimb. Îmi vine.

Stai aşa, nu e bine. Încălzire globală, pinguini, urşi panda, femei cu mustaţă. Vezi şi: chestii la care să te gândeşti când nu vrei să-ţi dai drumul prea repede. Mă redresez. Poate ar trebui să cumpăr un tapet cu flori de crin. Cum avea Adina în cameră prima dată când ne-am mutat în apartament. Adina… îi urmăream şuviţele brunete mângâindu-i gâtul în timp ce spăla vasele. O luam încet pe la spate, ea se lăsa înspre mine, îşi ridica rochia cu mâinile, rochia aia diafană, uşoară, care-i aluneca într-o parte pe umărul gol, o boare călduţă de vară adia dinspre fereastră, pătrundeam în ea cu mişcări lente, îi alintam fesele albe, îi dezmierdam cu vârful limbii umărul acela perfect… Stop! Mi-a venit. Ghinion, pisica neagră. Gagica mă dă la o parte. Gâfâie cu faţa în sus.

O întreb ce mai aşteaptă. „Pai eu n-am terminat…” Apleacă-te, scoate o cutie de sub pat, desfă-o, găseşti acolo o pulă mare şi roz din plastic. Se numește vibrator. Vezi şi: dildo, Jell-O, jucăria minunată. Eşti invitata mea. „Distrusule, perversule…” Îşi strânge catrafusele nervoasă şi dă să iasă val-vârtej. Mă proptesc cu spatele de perete, ridic sticla de Jack şi mai iau un gât. „Dragă, ţi-ai uitat chiloţii…” Îmi aprind o ţigară şi trag cu sete din ea. Ah… viaţa e frumoasă!

Mă ridic din pat, îmi întind tacticos pe masă trei liniuţe de dava. Vezi şi: cocaină, praf alb, nectarul zeilor. Le trag pe toate pe nas. Simt cum mă izbesc fix în moalele capului. Lovesc cu pumnul masă. Vibrez. Mă fute mai tare decât ar fi putut s-o facă orice pizdă leşinată.

Mă duc la uşă. O deschid. Intru în cameră. Fac inventarul. Camera se învarte cu mine. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. Aştept calm să-mi ajungă în faţă patul şi mă arunc în el. Peste mine se năspusteşte o grasă pe care am agăţat-o în mall. În jurul taliei are vreo trei rânduri de şunculiţe ce tresaltă ca nişte cercuri de jeleu. O întorc şi o iau pe la spate, ţâţele îi atârnă greoi, îi trepidează, dârdâie ca la cutremurul din `77. Creierul îmi bâzaie acid. Mă prefac într-un păianjen şi urc încet pe firul ţesut de mine până deasupra patului. De aici îmi văd clar bucile albicioase pompând cu forţă în curul gagicii. Sunt neatinse de soare de acum cinci ani, din vacanţa de la mare. Asta mică mă ia de mână şi mă trage după ea. Tati, tati, hai să înălţăm zmeie… e vânt bun. Eu zic făcându-i cu ochiul: doar dacă vine şi mami. Mă uit către Adina. Ea îşi ridică privirea din revistă, se scoală de pe prosopul umed şi se îndreaptă către noi. Poartă acel costum de baie alb prin care i se văd sfârcurile obraznice, uşor întărite. Pe pielea bronzată se iţesc picuri mici de apă sărată strălucind în soare. Îmi dau drumul ca un foc de artificii în curul grasei pe acorduri suave din  concertul de pian numarul 2 a lu’ Rahmaninof.

Mă ridic. Mă duc la uşă. O deschid. Intru în cameră. Camera se învârte cu mine. Fac inventarul. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. Şifonier, masă, pat. O aplec pe blondina asta rubicondă peste masă. I-o înfig cu poftă. Pletele ei îmi ating în treacăt faţa. Shh… taci din gură, ştiu că-ţi place. Demarez cu viteză. Demarez cu viteză. Demarez cu viteză ca atunci când noul soţ al Adinei mă vede dând ture prin faţa casei lor. Demarez cu viteză ca atunci când fiică-mea mă vede în faţa şcolii, îmi face cu mâna şi eu nu am voie să mă duc la ea. Demarez cu viteză ca atunci când Adina îmi cere divorţul. I-o îndes şi mai tare panaramei. O merită.

Mă ridic din pat. Prin aerul sufocant şi acru mă târăsc până la uşă. Cu ultimele puteri o deschid. Intru în cameră. Intru în cameră. Intru în cameră. Camera se învârte cu mine, se transformă într-un coridor tubular, se fragmentează, multiplicându-se telescopic. O lumină ştearsă pâlpaie în capăt. Încerc să înaintez. Cad în genunchi. Cad în genunchi. Cad în genunchi. Pun urechea pe podeaua curbată şi o ascult. Ea îmi şopteşte că are o lungime şi o lăţime şi multe crestături. Mă apropii cu faţa de ea şi privesc printre crăpături.

Dacă nu clipesc, poate că de data asta am să-l văd pe Dumnezeu.


Dacă ți-a plăcut, apasă!