Povestire scrisă de Marilena Demian, aleasă de Andreea Răsuceanu la Creative Writing Sundays, pe 29 iunie 2025, la tema: „o proză în care să se audă două voci, una feminină, cealaltă masculină”.
Mămica și cu mine vrem să păstrăm discreția. Vecinii sunt oameni așa fini, suntem de ai lor, cu credință în Dumnezeu. Cu portarii a vorbit tăticu, fiindcă se poate întâmpla să vină oricând. Să îl informeze ei că nu mai are dreptul de acces în Paradis. Tăticu i-a cinstit întotdeauna pe portari, mămica le duce din când în când mâncarea rămasă de la restaurant, sunt oamenii noștri. Deci dacă se apropie o să primim imediat un telefon și atunci sunăm noi la dumneavoastră și vă spunem că vrea să încalce ordinul de protecție. Poate ne ajutați și cu școala fetei, că directoarea m-a întrebat dacă suntem divorțați sau doar separați, dar altceva ar fi dacă le-aș arăta ordinul.
Am încă dureri în coaste și un hematom, vedeți cum mi-a învinețit fața. Aș putea să depun și eu plângere, pe baza certificatului medico-legal, dar zic să nu escaladez. Să știți că de când suntem împreună i-am tot spus să facem cumva, pana mea, să ne mutăm doar noi. Dar ea nu și nu, că de ce să stăm cu chirie prin casele altora, când ai ei au patru camere? Înainte ea venea după mine prin toate locurile unde mă vedeam cu prietenii și se freca de mine până nu mai putea, de îmi ziceau ăia băi, ocupă-te dreacu’ o dată, că sare pe noi dacă tu nu vrei. Adevărul e că nu prea voiam, că mie nici nu-mi plac decât fetele slabe. Până la urmă am zis hai, să vedem cum e, și a doua zi m-a și invitat acasă. Atât a insistat că m-am dus. Ai ei s-au purtat super, m-au pus la masă, grătare, țigări, coniace, că mă angajează la firma lor, chiar dacă sunt student, nu-i nevoie să și fac ceva. La noi acasă tocmai se încurcaseră și mai tare lucrurile, că soră-mea a zis că se mută cu gagică-su la noi și ar fi trebuit să dorm iarăși pe pliantul din bucătărie. Le-am spus că mă mai gândesc, dar pe urmă ea a rămas borțoasă și ai ei au hotărât că trebuie să ne căsătorim urgent, să nu râdă lumea. Că sunt bisericoși rău. Eu i-am zis că e cam devreme, că abia suntem în anul trei de facultate, din ce-o să trăim, dar ea a zis că nici moartă nu dă copilul afară și că ne ajută ai ei cu tot.
Vă spun, nici măcar n-a vrut copilul, când o să mai crească fata o să-i spun eu mai multe despre taică-său. O să-i zic și ce sacrificiu am făcut cu sarcina, că îmi era rău tot timpul. Plus riscul nașterii, chiar dacă nu aveam dioptrii prea mari, deși știam că Domnul mă va ocroti. Și cum a stat taică-său ca un trântor la ai mei, pe banii noștri, nici nu muncea, nici nu învăța, zicea că se ocupă de fată. De parcă nu puteam să angajăm o bonă și el să găsească ceva de muncă. Eu eram foarte ocupată, fiindcă m-a angajat tăticu în firmă și trebuia să facem bani, ca să putem să ne facem casă în Paradis, unde visam cu toții să ne mutăm. Dar el o ardea cu căruciorul prin parcuri și-și înghețase ultimul an de școală, era cu fata zi și noapte și pe mine începuse să mă țină la distanță.
În timpul sarcinii a fost ca o fiară. Îi era tot timpul greață, avea pofte nașpa, mânca de spărgea și ajunsese să ia 30 de kile. A zis că vrea neapărat cezariană, fiindcă ea nu suportă durerile și poate să moară din cauza asta, sanchi. Și după ce a născut a rămas ca o balenă de umflată. Nici nu-și dă curul jos din mașină. Cică nu e vina ei, că mănâncă mai puțin ca mine și eu sunt subțire ca un gigolo. Gigolo pe dracu’, eram zombi, dormeam doar câteva ore pe noapte. De fapt, ea se scula noaptea să se îndoape, am găsit-o cum înfuleca în fața frigiderului cu ușa deschisă. Eu mă trezeam să îi fac celei mici laptele, că n-a vrut s-o alăpteze, ca să nu-și strice sânii. Pe dreacu’, ce să mai strice?
Niciodată nu a vrut să priceapă că am probleme cu glanda și cât de puțin aș mânca, tot mă îngraș. Cică să fac mișcare, dar eu nu aveam timp fiindcă munceam din greu, nu ca el. Pe urmă ne-am apucat de construcția casei din condominiumul de lux Paradis, cunoașteți? Puțină lume își permite așa ceva, dar noi am muncit și ne-a ajutat Domnul. Lui îi convenea, că stătea toată ziua acasă cu fata, atâta grijă avea, s-o spele, s-o hrănească, s-o plimbe, să-i cânte, să danseze cu ea în brațe. Seara îi spuneam să mi-o dea și mie, dar ea nu voia să vină, începea să țipe și voia înapoi la el. Nici mămica nu reușea să se apropie de ea. Pusese el monopol pe copil. Și când te gândești că zicea să nu-l fac, mă împingea să fac păcat de moarte.
La început am fost speriat de ideea de a avea un copil. La noi acasă auzisem doar lamentări, maică-mea ne drăcuia și spunea că eu și soră-mea am atârnat de picioarele ei ca pietroaiele de moară. Ne-am mutat până la urmă în Paradis, un cartier de fițe, departe ca dracu’ de oraș, pana mea. Ea a zis să-mi caut serviciu, că la ei la firmă fusese fiscul în control și îi fripsese cu niște amenzi babane. Mi-am găsit în construcții, la Târgoviște, mă duceam cu trenul, că mașinile familiei nu erau disponibile. Sunt pe firmă, zicea socru-meu. Și casa nou-construită era pe firmă, de aia a fost la un pas să le-o ia banca. Pe urmă m-am întâlnit cu un băiat și ne-am pus să ne uităm pe niște programe informatice. M-am prins repede cum stă treaba. Primul job a fost cam de rahat, dar la al doilea mi-au dublat salariul. P-ormă am ajuns să câștig cât aveau ei trei la un loc salariul în firma lor de căcat. Că era să dea faliment și gata-gata să ajungă socru-meu la beci, cu dosar penal. Cică nu știu ce mânării făcuseră ca să nu plătească dările.
Ce nenorocire când tăticu era să dea faliment. Doar o minune dumnezeiască l-a salvat, pentru că el e un om cinstit și muncitor, am făcut danie mare la Cernica, după aia. Dar de atunci treaba nu a mai mers ca înainte. Tăticu a devenit foarte nervos și a zis că s-a săturat să ne țină în spinare pe toți. El începuse să câștige, se făcuse IT-ist, mă și mir că a fost în stare. Era plecat toată ziua, are biroul într-unul din blocurile alea mari din Pipera și când m-am dus în vizită am văzut că e înconjurat de pipițe botoxate și cu unghiile lungi. Mi-am pus și eu puțin hialuronic, dar nu a observat, că aproape nici nu se mai uita la mine. Aveam apartamentul nostru în vilă, separat de ai mei, dar el nu-mi mai acorda nicio atenție. Trebuia să trag eu de el și să-i amintesc de îndatoririle conjugale. Adevărul e că se făcuse cam sexy, se împlinise puțin și nu mai umbla cu blugii tociți de atâta purtare și cu cămășile alea cadrilate de ziceai că-i tăietor de lemne.
Îmi era groază să rămân singur cu ea, așa bașoaldă cum era. Parcă era în călduri tot timpul. Se freca ca o mâță de mine pe unde mă prindea și mă umplea de draci. Noroc că aveam treabă multă, așa că stăteam la birou toată ziua. Uneori și noaptea. Ieșeam cu băieții la miezul nopții pe la barurile din preajmă, beam bere și shoturi și ne destindeam. Ăia sunt singuri și pot să-și schimbe gagicile când vor, că sunt unele mișto de tot. Tinere, slabe, disponibile, dornice de viață, numai eu n-am voie, ce pana mea? Știam că a doua zi mă așteaptă scandal, deși îi dădeam sms că nu vin acasă.
Când mi-am dat seama clar că are pe cineva, dar că nu vrea să recunoască, am urlat la el, am vrut să-l zgârii, să-l pălmuiesc, am aruncat cu toate alea în ușa băii de la etaj, unde se încuiase și pe urmă am plâns o seară întreagă în bucătărie la mămica. Apoi am început să mă gândesc ce să fac. Să divorțez nu voiam cu niciun chip. Îmi plăcea sexul cu el și eram cununați în biserică. Să mă fac că nu observ era imposibil, doar nu eram cârpă de șters pe jos. Strategiile de recucerire din revistele de femei mi se păreau prostii. Lenjerie sexy, cine și vacanțe romantice, trucuri și jucării. Phaf. Să slăbesc? I-am zis că să alergăm împreună prin complex, el alerga sâmbăta și duminica de dimineață. Mi-am cumpărat echipamentul cel mai mișto și am plecat împreună la alergat, dar m-am oprit în două minute fără suflu. El a zis că să o iau încet, să am răbdare și a dispărut în goană după primul colț. Atunci mi-am dat seama care este atuul meu cel mare, dar de la Dumnezeu. Copilul.
Dac-aș fi putut să-mi iau copilul, aș fi plecat dreacu’ demult. M-aș fi organizat pentru o chirie, o grădiniță decentă, lucru de acasă cu program flexibil, cineva care să vadă de ea când eu n-aș fi putut. Nu făcea progrese la grădinița aia de fițe, devenise apatică și mofturoasă, că soacră-mea o trata ca pe un bebeluș. Când încercam să intervin, săreau amândouă să-mi văd de treabă, fiindcă nu eram acasă să mă ocup de ea. Până și în concediu mergeam cu socrii, ca să aibă ei grijă de copil. Câtă vreme plătiseră ei concediile, am tăcut, ce dreacu’ să fac, dar de o vreme începusem să plătesc eu pentru toți.
Vă spun, domnul polițist, bărbatul meu a sărit la bătaie din senin. S-a repezit la taică-meu, care stătea liniștit pe fotoliu, a început să-l înjure și i-a dat un pumn în maxilar de i-a smuls toți dinții din gură, apoi a vrut să-l arunce la pământ și să-l calce în picioare, dacă nu interveneam noi. Mămica a dat cu vaza, dar nu s-a spart, uitați-o aici, e doar nițel ciobită. Lovitura din piept e de la umbrelă, n-am vrut să i-o înfig în coaste, dar așa s-a nimerit, eram foarte speriată pentru că se repezise la fată și mi-a fost teamă că o omoară, că era turbat de furie. Fata plângea și nu voia la el, dar el a smucit-o din brațele noastre și apoi a aruncat-o pe jos, de s-a lovit la cap. Nu are traumatism, că am dus-o la urgență, dar putea să fie grav. Și e foarte speriată, mititica, nu mai vorbește cu nimeni, cred că o să-i trebuiască terapie. Sigur că am martori, e mămica alături, tăticu’ n-a venit, că e desfigurat de bătaia pe care i-a tras-o el și și-a dat proteza la reparat.
Păi uitați cum s-a-ntâmplat. Eram la ei în sufragerie când i-am anunțat că plecăm în concediu noi trei. Atât mi-a trebuit. Socru-meu zăcea într-un fotoliu, de când nu mai era mare patron de firmă boșorogu’ se apucase de pilit la greu. Ele ziceau că are depresie, sanchi. Soacră-mea a sărit ca o cață adică cum, mă, ai fost atâția ani pe banii noștri și acu’ ne lași acasă, nerecunoscătorule, ingratule? Socru-meu s-a sculat de pe fotoliu și a pornit amenințător spre mine ce, mă, vrei să pleci de unul singur în concediu, sărăntocule și nemernicule care ești. Am încercat să le explic că aș vrea și eu un concediu normal cu soția și fiica noastră. El se înroșise la față și s-a proptit în mijlocul camerei, ia zi bă, pulă, ți s-a urcat scroafa în copac, nu mai ai nevoie, ă, te-ai ajuns mare sculă de basculă, hotărăști tu ce se face, păi cine ești tu, bă, un nimeni, aia ești. L-am așteptat calm și când s-a apropiat cu pieptul bombat, l-am respins. S-a clătinat nițel dar s-a repezit din nou, cu pumnii în poziție de atac. M-am ferit și a dat pe alături, dar apoi s-a proptit în mine și, cum e mult mai scund, a început să-mi care pumni în burtă. L-am respins cu un brânci. Femeile au început să țipe. Fiică-mea a apărut în pijama, gata să izbucnească în plâns. M-am îndreptat spre ea s-o iau în brațe și s-o liniștesc, dar socru-meu a profitat și mi-a tras un pumn în ureche de mi-au țiuit timpanele. I-am tras și eu unul în falcă, nu voisem să dau tare, dar am văzut că proteza i-a zburat cât colo și fața îi era schimonosită de nerecunoscut. Femeile țipau isteric iar copila a început și ea să strige ascuțit, ca o sirenă. Soacră-mea s-a repezit să dea în mine cu o vază, nevastă-mea m-a împuns în coaste cu umbrela de lângă ușă, iar socru-meu și-a băgat capul în piept și m-a izbit tare în maxilar, de jos în sus, de am văzut stele verzi. Copila se aruncase pe jos și lovea dușumeaua cu pumnii și cu picioarele. I-am dat una nevesti-mii peste umbrelă, de i-a zburat cât colo, am împins-o pe soacră-mea care rămăsese prostită cu vaza în mână și m-am dus la copilă să o iau în brațe. S-a agățat urlând de gâtul meu, iar maică-sa și bunică-sa au început s-o tragă de picioare. I-am dat drumul ușor, ca să n-o rănim, și în același timp i-au dat și ele drumul. Apoi nu mai știu.
De aceea cer un ordin de protecție permanent, să nu se mai apropie de noi și de fată, e un pericol de moarte, nu vedeți câte cazuri se întâmplă? Doar că cinci zile nu ajung, nici nu iese el din spital în cinci zile, de aia nu ajunge doar un ordin temporar. Dacă e să așteptăm după judecător, o să dureze un secol. Sunt sigură că o să încerce din nou, cred că vrea să ne omoare, de aia am cerut protecție pentru fată măcar pe trei luni. Cine să ne mai apere, decât bunul Dumnezeu? Eu cred că mă discriminați fiindcă sunt femeie și bărbații țin unii cu alții. Că și legea asta o avea portițele ei. Da, am văzut unde scrie, dar nu e corect. Sigur că sunt furioasă, vă întreb, în cât timp interveniți? De ce veniți așa de greu? Păi știți ce lume bună locuiește la noi în Paradis? Credeți că ei vor în cartier cazuri de omoruri? Așa că vă avertizez, dacă ne găsiți pe toți morți în casă, o să ne faceți de râsul vecinilor.
