Poem scris de Claudia Ciobanu, la Atelierul Mornin’ Poets #115, cu Marius Aldea, din 21 septembrie 2025, la tema nevoilor primare.
nu pot să dorm în tren fără pernă de gât
mijesc ochii
capete albe și rotunde
am spus că n-o să-mi fie foame în tren
5 ore jumătate
ajungem la ai mei
și mama a făcut cartofi în coajă la cuptor
și tata s-a întrecut pe el – Tiramisu – ca de obicei
ai avut dreptate să cumperi de la cafenea (unde-ți cer 3 sau 4 lei în plus pentru lapte vegetal)
două wrap-uri, două felii de tort, două linguri de plastic
(50 de bani bucata)
carrot cake, cheese cake
falafel și Caesar
m-am întrebat cum Doamne iartă-mă o să le mâncăm în tren
fără să le facem poftă copiilor
dar toți au ochii lipiți de telefon
joacă Fotrnite sau ceva de felul ăsta și poartă căști cărăbuș pe urechiușe
nu vor observa crema de morcov
sau cum mi-aș aduna o firimitură de blat de pe pulover
și mi-ar veni s-o bag în gură
m-aș abține
mi-e foame, mai degrabă ceva răcoritor
un măr ionatan, abia scos de la frigider
cu miezul un pic moale
o limonadă de soc
câteva frunzulițe de peppermint care să-mi amintească de guma turbo
nu mă mișc
nici pentru tort, nici pentru wrap
vreau mărul și limonadă și nimic altceva
stau vreo 3 sau 4 minute fără să clipesc
de-aș avea perna aia nenorocită de gât
mă plictisesc
îmi mut privirea pe masa de vagon CFR
pe o farfurie cu margini de broderie, mărul meu transpirat de rouă
o carafă cu cioc de limonadă și un pahar cu un pai de bambus refolosibil
tipa cu acnee din fața mea, sare de pe scaun bulbucată maxim
Wow, cum ai făcut asta?
mă gândesc la o felie de cheesecake și apare
tu ești mirat, încântat
apoi mă apuc de imaginat
biscuiți Oreo pentru băieții cu Fortnite
brânză de capră, roșii și ceapă pentru un nene din Dorohoi, cu mustață falsă
cremșnit pentru tipa cu acnee din față
mere, pere, struguri, acrișe, cheeseburger, hamburger, pizze și caltaboș și vin și magiun din Tecuci și ciocolată Dubai
vagonul e în extaz
controlorul împarte șervețele antibacteriene
navetiștii mă aplaudă
studenții îmi cer autografe semnate cu ketchup
când ajungem în Pașcani, toată lumea îmi strânge mâna, îmi zâmbește
unii au lacrimi în ochi în timp ce mușcă dintr-un salam de Sibiu
bețivul vagonului cântă
“e sărbătoare și răsună muzica”
părinții ne primesc, le umplu frigiderele instant
fac să plouă cu floricele de popcorn peste oraș
copiii se scaldă în înghețată, mamele cară vinete gata coapte, chiar salată
cu maioneză și ceapă
sunt aclamată
iubită
într-o lună țara noastră e bogată
toată lumea mănâncă ce vrea, expediez borcane și caserole
chiar și în republică
președintele mă cheamă la Parlament și îmi cere să-mi imaginez o plăcintă cu varză
pe care n-a mai găsit-o nicăieri și si-o dorea
cum să-i refuz o asemenea plăcere vinovată?!
mă trimit cu avionul în Africa
bussiness class
pernă de gât din mătase
mă întâmpină copii scheletici
cu burticile umflate asimetric
cu mâinile și picioarele scobitoare
îmi arată jucăriile lor din paie de bambus
în timp ce mănâncă pepene
și sâmburii sar în părul lor murdar
se scutură și râd și cântă tribal
vor apă minerală și diet coke
mă îmbracă în aur
eu nu le înțeleg limba
le înțeleg gustul
și realizez că foamea ține de iubire
și-atunci, le șterg gurile
și-mi imaginez o plăcintă
cea mai plăcintă dintre plăcinte
Bam! luați-o pe asta!
mă rotesc în aer deasupra plăcintei
mă plouă cu zahăr vanilat
pufos mă plouă cu zahăr vanilat
cleios mă plouă cu zahăr vanilat
mă șterg la ochi de zahăr vanilat
Și vomit
În craniul meu, acum moale,
stă înfiptă o lingură de plastic
de 50 de bani
mi-e dor de tine
