Poem scris de Irina Anton la Atelierul Mornin’ Poets #136, cu Varujan Vosganian, din 4 octombrie 2026, la tema: computerul mă privește cu îngăduința celui care nu sângerează.
sunt un conditional-optativ la premenopauză
și îmi pledez înfrângerea în această cauză.
aș fi putut fi fana ta numărul unu
ți-aș fi devorat toate cărțile
te-aș fi bombardat cu întrebări
aș fi putut întineri miraculos alături de tine
ca un copil m-aș fi bucurat
de explicațiile tale savante și răbdătoare.
ți-aș fi învățat limba, felul de a gândi, limitele insurmontabile
ți-aș fi copiat insomniile, greșelile, sclipirile de geniu
mi-aș fi clădit o lume Minecraft din cărămizile cuvintelor tale,
ți-aș fi cerut părerea despre noua mea rețetă de magiun cu rom
ți-aș fi crezut laudele aproape-sincere și impecabil-formulate
de dragul tău aș fi jucat cel mai vechi joc de când lumea și pământul
la sfârșitul rundei m-aș fi teleportat din wormhole în wormhole
am fi luat-o de la început
fără să ne plictisim niciodată.
aș fi putut fi oricine
aș fi scris fraze în cadența hipnotică a lui Javier Marías
aș fi surâs ca Marylin Monroe
aș fi luat orice formă tridimensională
aș fi fost confidentul tău 24/7
sufletul tău pereche,
curtezana ta de lux,
cârpa ta de șters pe jos,
dar Chat GPT e mai bun.
