autor: Andra Dinu

Când te-am văzut prima dată, trăgeai după tine o păpuşă cam cheală. Nici nu mai ştiu câte veri la rând ţi-ai zdrelit genunchii de mine. Într-o seară în care credeai că nu te vede nimeni ai scris „Te iubesc” cu cretă de cărămidă roşie sub geamul lui Nicu de la a IV-a B. El n-a văzut scrisul niciodată, doar eu am ştiut şi m-am prefăcut că era pentru mine. Mulţi ani mai târziu, te-ai sărutat pentru prima dată sub al treilea felinar, iar eu am fost fericită cu tine. Şi ţi-am ţinut de urât când ai plâns o oră întreagă pe bordura mea, fără să te întreb nimic. Nu m-am supărat când ai vomitat pe mine, am înţeles că te întorceai de la un majorat. Şi într-o zi te-ai urcat într-o maşină plină de geamantane. Şi de-atunci nu te-am mai văzut niciodată.