Şi dacă ramuri bat în geam şi la uşă sună întruna, eu sub pat mă adăpostesc, continui să mănânc pruna. Prunul nu se lasă şi mă sună pe mobil, zice să nu arunc sâmburele, fiindcă-i al lui copil, iar eu nu ştiu ce să fac şi îl înghit cu plăcere, mă transform în prun, la revedere!
