„Fizuzerie”. Cărăbuşul nu se aştepta deloc la ce avea să i se întâmple. Doar furnica, cu un simţ acut al viitorului, putea simţi inconştient desfăşurarea acţiunii. Dar nu putea să o spună pentru că nu existau cuvinte pentru un asemenea fapt. Aşa că încerca să îi transmită energetic cărăbuşului tot ce simţea ca să-l avertizeze. Intens, intens, intens. Şi – printr-o fizuzerie – cărăbuşul îşi mută corpul mai la stânga, unde era cald şi bine.
