„Într-o grădină
Sub o tulpină”
Trecea agale
Uşor ca o boare
O paţachină
Ca din vitrină
Cu sân rozaliu
Cu părul zglobiu.
Cu talpa finuţă
Şi urma micuţă.
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă
Păștea într-un colț,
Făcea molf și ronț,
Mânca iarba grasă,
Să fie lânoasă.
Şi-ncepu a fluiera
De grădina răsuna:
„Aoleu, ce să mă fac, Doamne, eu,
Se mărită Mona mea,
Nu ştiu, Doamne, ce-i cu ea…”.
(Mona îl iubea pe Gicu,
O vrăjise cu baticu’.)
Motanov scoate-o sinteză
Din redingota franceză
Și exclamă: „Ienăchiţă,
Ocupă-te de mioriţă!”.
Ienăchiţă plin de nervi,
Agitat şi vorbăreţ.
Dă să plece din scenarii
Să se facă Precupeţ.
Urmașilor mei Motănești,
Las vouă moștenire
Creșterea limbei pisicești
Și-a lumii înmovire.
