Poezie scrisă de Dana Dilimoț, apreciată de Andrei Dósa la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 26 aprilie 2020, la tema „Pornind de la volumul poetei Gabi Eftimie „ochii roşii polaroid. acesta este un test” scrieţi cinci poezii în care să încercaţi să conturaţi un univers tehnologic propriu. dintre acestea, selectaţi trei (cele care vi se par cele mai bune).”
cântăm cu palmele lipite, playing dress-up fiindcă am vrut să organizăm
karaoke prin facetime//
eu ca elephant-mom legată într-o parte cu wrap-ul,
mă legăn cu căştile XL
(când plângi) mă reped spre uşa
care niciodată nu se închide silenţios
acţionez nechibzuit
niciun rost să periclitezi plasticitatea propriilor neuroni
asta nu e viaţa pe care o avea mama mea în anii ‘80
pedalând în pauza de masă ca să mă alapteze (din aprilie până în august)
nicio fotografie demonstrativă, nicio notă de jurnal
printer-ul aşteaptă fişe cu matematicaprinjoc, câmpdemaci,
cumsăcreştifasoleînborcan, tone de proiecte diy marca Pinterest
meta-awesomeness
