13 septembrie , 2012

autor: Mădă Oprea

E noapte. E beznă. Linişte. Păianjenii îşi trosnesc încheieturile prin colţuri. Deodată, se aude un scârţâit sinistru. O uşă afumată se întredeschide încetişor. O lamă inoxată de satâr luceşte brusc în becul de veghe al unui frigider ruginit. O mână neagră, plutind parcă de una singură, deschide frigiderul şi scoate de acolo un vas în care se află nişte creaturi mici, cu cap rotund. Pe masa luminată acum de o lună palidă, mâna cea neagră decapitează cu precizie creaturile spongioase. Pe un scaun şade o bătrână întoarsă cu spatele. Zbaaaaaaaaang! Lumina se aprinde într-un nor de scântei verzi-aurii. Când, deodată… „Mamaie, io sunt, m-a pălit aşa o poftă de ciulama de ciuperci!”.

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *