13 martie , 2020

COMPLEXUL OEDIP

COMPLEXUL OEDIP

(Atenție, conținut 18+)

Povestire scrisă de Horea Sibișteanu, aleasă de Eli Bădică la Creative Writing Sundaysla tema „o proză care să conțină o scenă erotică (atenție, nu e musai să fie una sexuală), folosită cu un scop anume de narator – să spună ceva relevant despre personaje, despre relația lor (sau nivelul relației lor), despre context, despre universul din care fac parte etc.”, pe 1 martie 2020.

Cu fiecare pas făcut, îți dai seama că e o idee proastă. Ce cauți aici? Mai e orașul ăsta acasă? Ești în cartierul în care ai copilărit, n-ai mai fost aici de când te-ai mutat, în clasa a șaptea. Gardurile verzi, de după care alergai aplecat în jocul de-a v-ați ascunselea, sunt mult mai mici. Nici măcar până la talie nu-ți mai ajung. Îți plimbi mâinile printre ele și zâmbești. Totul pare mai mic, mai puțin sigur. Când erai copil, vedeai cartierul ăsta ca pe o cetate, unde blocurile de patru etaje erau zidurile care te fereau de zgomotul de dincolo. Cele două artere principale, care tăiau orașul de-a lungul, se uneau chiar în capătul cartierului. Singurul lucru rămas la fel e tocmai liniștea, faptul că nu se aude orașul.

Tragi aer în piept. E același aer, nici rece, de munte, nici sărat, de mare, ci sulfuros. Ajungi la garaje, care sunt, de fapt, niște boxe înguste. Un singur vecin își ținea motocicleta acolo. Pentru copii, era locul pentru de-a v-ați ascunselea. Singurul loc unde ai fost fericit, acolo, la perete, mijind ochii. Fiecare părculeț, fiecare loc avea un joc anume: pe aleea de după garaje, rațele și vânătorii; în grădina cu pompa de apă, urcatul în copaci; în dud, locul de întâlnire; pe banca din fața blocului, telefonul fără fir; iar lângă ghene, telefonul american. Pe aleea care ducea spre policlinică stăteau copii mai mari. Mergeați și voi acolo, atunci când voiați să păreți cool.

Și mai era grădina din spatele blocului tău. Acolo întindeați păturile și jucați cărți. Între boscheți ai găsit odată o servietă plină cu acte. Ai ascuns-o înapoi între frunze, ai fugit acasă și i-ai spus mamei. Ea ți-a zis să o aduci de urgență acasă. Ai zbughit-o, îți era frică că a găsit-o altcineva și a luat-o. Dar era acolo. Ai primit bani și o ciocolată de la proprietar.

În luminișul mic al grădinii, delimitat de boscheții în care ai găsit servieta, chiar unde culegeai floarea Paștelui primăvara, ai văzut prima scenă de sex din viața ta. Nu știai ce privești, dar te uitai fascinat la bărbatul îmbrăcat în negru, care și-a desfăcut cămașa și și-a dat jos pantalonii. Țiganca lui, cu fuste colorate, s-a așezat în genunchi și-a început să-i sugă pula. Ai stat ascuns și ai privit atent, te-ai uitat la corpul lui negricios, cu tatuaje și păr des și scurt pe piept. Nu mai văzuseși un tatuaj până atunci. Îi împingea femeii capul cu palma, iar sirena de pe braț parcă își mișca coada odată cu tresăririle lui. I-ai observat cum gâfâie sacadat, după care și-a scos pula din gura ei și și-a dat drumul pe fața ei. Femeia a scuipat, apoi s-a șters pe față cu fusta. L-a certat că și-a dat drumul pe ea, iar el a împins-o pe jos. Ea s-a enervat și mai tare. Tu erai convins că e un joc între ei. Erai blocat acolo, înmărmurit de frică și de fascinație.

Când mama te-a pus în pat să dormi și te-a pupat ca în fiecare seară pe frunte, pe ochi și pe nas, ai întrebat-o dacă vrea să te pupe și pe cuc. Nu ai înțeles atunci de ce s-a uitat revoltată și speriată la tine. Ți-a zis să nu mai spui asta niciodată. Și nu ai mai făcut-o.

La mult timp după acel episod, erai pe pătură cu gașca ta, tot în grădina din spatele blocului, jucați cărți. Un bărbat s-a apropiat și v-a întrebat ce faceți. Ați răspuns politicos și l-ați lăsat să se așeze pe pătură. Blocurile de patru etaje erau ca o fortăreață, în cartier erați în siguranță. Bărbatul s-a întins pe spate, și-a desfăcut șlițul, și-a scos pula din pantaloni și-a început să și-o frece. V-a cerut să îl priviți. Ceilalți nu au vrut, tu te-ai uitat, ai văzut cum s-a întărit și cum omului i-au apărut pe chip felurite grimase. I-ai privit pieptul, respirația sacadată, i-ai observat venele de pe gât și cele de pe pulă. Ai fi vrut să o pupi, așa cum văzuseși la țiganii din boscheți, dar ți-a fost rușine. Când a ejaculat și-a strigat de plăcere, fetele au luat-o la fugă țipând. Bărbatul s-a speriat și s-a ridicat, cu pantalonii în vine. I-a tras repede, făcându-vă semn să tăceți. Dar câțiva vecini ieșiseră deja la geam și vă întrebau ce se întâmplă. Bărbatul s-a furișat pe după blocuri și a dispărut. Nu l-ai mai văzut niciodată.

Uneori, îl visai. Îi visai pula vânoasă, gâtul gros și pieptul musculos. Câteodată, cei doi bărbați se contopeau într-unul, fețele nu mai erau clare, însă spasmul de plăcere când își dădeau drumul era același.

Părinții ți-au interzis să mai vorbești cu străinii, te-au învățat să strigi după ajutor dacă un bărbat se mai dezbracă în fața ta. Te-au întrebat dacă s-a mai întâmplat și altădată, nu mai știi exact ce le-ai spus, dar ai negat, iar seara te-ai închis în baie și-ai început să ți-o freci. Nu se întărea, erai prea mic să ai o erecție.

Câțiva ani mai târziu, v-ați mutat. Mai treceai pe-acolo o dată pe săptămână, când făceai meditații la română, chiar în fostul vostru apartament. Dar nu mai treceai prin spate, veneai prin față, intrai în bloc, urcai; și tot așa plecai. Cu timpul, ai uitat tot, băncile din spate, grădina.

Ceva mai târziu, ți-ai făcut prima prietenă. Învăța la E. Colegii tăi de clasă făceau mișto de tine, că la E erau numai țărani, dar ție îți plăcea mult de ea. Blocul ei n-avea grădină în spate. Vă întorceați împreună de la școală, o sărutai ușor pe buze înainte de a vă despărți. Într-o zi, ți-a zis că ea mai avusese un prieten, în vară, la țară, la bunici. Și că îi arătase cucul. I-ai promis că o să i-l arăți și tu, dar nu oricum și oriunde, ci pe bloc. Ați urcat la etajul al patrulea din blocul de vizavi, unde știai că e deschisă trapa. Ți-ai dat pantalonii jos și i-ai spus să te pupe pe cuc. V-a văzut, de pe geamul de la bucătărie, vecina de la patru din blocul tău și te-a pârât. Ți-ai luat bătaie cu linia. Apoi, ai rupt toate riglele din casă, să nu mai aibă cu ce să te bată niciodată.

La paișpe ani, ai avut prima erecție. Te-ai trezit într-o dimineață cu pula zvâcnind în pantalonii de pijama. Îți venea să faci pipi, dar îți era rușine să ieși așa din cameră. Ai pocnit-o, ai presat-o, nimic. Ai scos capul pe ușă și-ai ascultat, toată lumea dormea. Ai fugit repede la baie, acoperindu-ți erecția cu mâna. Te-ai așezat pe WC și te-ai chinuit să te piși. Nu prea puteai. Cu chiu, cu vai ai reușit. Erecția devenise dureroasă și nu știai ce să faci. De nicăieri, ți-a venit în minte imaginea din grădina din spatele blocului. Ți-ai frecat-o puternic, până ai ejaculat. Apoi ai râs, fusese cea mai mișto senzație pe care o simțisei până atunci. Ce nu ți-ai dat seama în momentul ăla era că te masturbaseși gândindu-te la corpul tonifiat și păros al țiganului.

Te-a sunat maică-ta să îți spună că a murit țiganul cartierului: Știi tu, țiganul ăla cu sirenă pe braț, care ajuta pe toată lumea la treburi și care nu a furat de la nimeni din cartier. Habar n-aveai că îl cunoștea. Habar n-aveai că el și locuia acolo. Te-ai urcat în mașină și ai venit direct aici. Să îl mai vezi pentru ultima oară; pentru prima oară cu ochi de adult. Ajungi în fața blocului. E chiar decizia corectă? Oare o să știe cineva cine ești? Vrei să știe cineva cine ești?

#horea sibișteanu

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *