Povestire scrisă de Maria Covaliu, aleasă de Bogdan Munteanu la Creative Writing Sundays, pe 28 martie 2021, la tema „dialog la o terasă între personaje care se cunosc bine”.
Eusebia scrumează nervos și îi evită privirea. Eleonora își face griji pentru ea, nu a mai văzut-o atât de tulburată din clasa a 8-a, când i-a mărturisit că s-a sărutat în excursia din Vatra Dornei cu Emanuel, prima iubire a Eleonorei, intensă și neîmpărtășită.
— Am nevoie de o favoare, spune Eusebia cu vinovăție în glas. Știu un tip care are nevoie de un loc de muncă și i-am promis că vorbesc cu tine, poate îi găsești un job.
— Păi și de ce ești așa stresată? Chiar suntem într-o etapă de recruiting, sunt multe poziții deschise. Zi-mi un pic despre el, ce experiență are?
— E de o seamă cu noi, 29 de ani. În ultimii 4 ani a fost freelancer, cu experiență în strângere de fonduri. E un expert în crowdfunding, e foarte persuasiv și nu prea ai cum să-l refuzi.
— Ce clienți a avut? M-ar ajuta să iau contact cu niște firme cu care a colaborat, ai referințe?
— Nu a lucrat cu companii, a făcut crowdfunding pentru propria lui afacere, dar are o rata de succes de 100%!
— Pe bune? Ce afacere are? Cu 100% succes pe crowdfunding de ce ar vrea să renunțe la ea?
— Are un fel de fond de investiții.
— Ești și tu clienta lui în fondul ăsta de investiții?
— Da, într-un fel.
— Cum adică? Ești mulțumită de el? Ce randament are?
— Aș putea spune că am ieșit în pierdere.
— Cât ai băgat în fondul lui de investiții?
— 365 de lei și telefonul..
— Tu faci mișto de mine? Asta e o farsă?
— Nu, nu e o farsă, e ceva foarte serios!
— Cum naiba îl știi tu pe tipul ăsta care are un fel de fond de investiții cu persoane fizice în care ai băgat 365 de lei și telefonul?!
— M-a jefuit săptămâna trecută.
— What the fuck?! Ce? Tu faci mișto de mine?
— Nu, nu fac. Mă întorceam de la muncă și treceam prin gangul ăla, știi gangul ăla dubios de lângă mine?
— Da.
— Ei bine, era întuneric și un tip îmbrăcat în negru sare în fața mea cu un cuțit în mână și-mi cere portofelul, telefonul și cerceii. Cerceii de la tine!
— Dar îi porți acum.
— Exact! I-am dat telefonul, portofelul și cerceii, mi-a dat înapoi portofelul după ce a luat banii din el și ne-am văzut de drum în direcții diferite, dar mi-a venit o idee și l-am strigat.
— Cum naiba l-ai strigat?
— Domnule hoț!
— Glumești!
— Nu, când mă panichez devin ciudat de politicoasă.
— De ce naiba l-ai chemat înapoi?
— I-am propus un târg, să mă aștepte câteva minute până ajung la apartament să iau alți cercei pe care să-i dau în schimbul celor de la tine, că au valoare sentimentală. Știu ce o sa zici.
— Putea să te omoare! Să te înjunghie! Trebuia să-ți bagi picioarele în cerceii ăștia!
— E ciudat, dar aveam încredere în el. Știi cum se zice, Honour among thieves. A fost de acord și m-a așteptat. Eu m-am dus în apartament, am găsit alți cercei și am făcut niște ceai. L-am pus în setul ăla de termos de la tine. Ăla cu 2 căni de ceai, super fain setul!
— Dacă știam ca o sa bei ceai cu infractori, nu ți-l mai luam! Ești fucking inconștientă!
— Calmează-te! Deci, ne întâlnim în gang și îi ofer o cană de ceai. Făcusem ceai Relax, cu mușețel.
— De ce mi-ar păsa ce ceai i-ai făcut!
— Că e un ceai relaxant! Doar nu îi duceam ceai verde sau cafea, să-l agit mai tare! Așa, și i-am dat cerceii ăia kitschoși de aur de la mătușa mea pe care nu-i port niciodată, și el mi-a dat înapoi cerceii de la tine.
— OK, fie, și atunci ai plecat?
— Păi nu, că i-am propus să ne bem ceaiul împreună. Mi-am aprins o țigară și mi-a cerut și el una. L-am rugat să lase cuțitul pe jos, să fumăm în liniște. A acceptat. Era bulversat. Și-a aprins țigara, a tras trei fumuri și mi-a zis că n-a pățit niciodată în cariera lui de jefuitor așa ceva.
— Să facă schimb de cercei cu victimele lui?
— Să îi ofere cineva pe care jefuiește ceai! A zis că îi era sete și apreciaza foarte mult gestul. Eu i-am mulțumit că mi-a înapoiat portofelul, ca să mă scutească de birocrația cu buletinul și cardurile.
— Mda, foarte frumos din partea lui.
— După ce am terminat țigările și ceaiul, m-a întrebat dacă poate să folosească toaleta mea, că el stă tocmai în Berceni și n-ar vrea să se pișe în gang sau pe vreo clădire.
— Te rog, spune-mi că l-ai refuzat și că ai fugit!
— Am acceptat și ne-am dus împreună acasă la mine. Mai aveam o caserolă plină cu paste, așa că l-am invitat la masă. Mi-a complimentat pastele și am vorbit despre el. L-am întrebat cum a ajuns să jefuiască oameni, dacă e un full time job sau are și ceva pe lângă. Mi-a spus că nu a reușit să termine Politehnica, a rămas cu o restanță la Rezistența Materialelor și că nimeni nu voia să-l angajeze fără diplomă sau fără experiență. S-a angajat într-un call center și totul era OK, până într-o seară când un tip l-a amenințat cu un cuțit într-un gang și a trebuit să-i dea toți banii, mai era și zi de salariu. S-a simțit neputincios și trădat de viață, așa că s-a decis să jefuiască și el oameni până își recuperează salariul pierdut. După cinci amenințări cu cuțitul, era chit, dar i s-a părut așa de ușor încât nu a mai putut să se întoarcă la viața sa normală. Doi ani a fost mulțumit cu jobul ăsta de freelancer, dar pe urmă nu îi mai plăcea. Unii oameni încearcă să riposteze, s-a ales cu un nas spart și două coaste rupte. Mai e și poliția, cu cât crești ca experiență și victime în meseria de hoț, se apropie mai tare poliția de tine. Trebuie mereu să schimbi zonele în care activezi, ca să eviți să fii prins, mai sunt și rivalități între hoți, care au monopol pe anumite ganguri. Voia să renunțe, așa că a început iar să-și caute job, dar nimeni nu-l angaja, că avea doi ani lipsă pe CV. Așa că jefuiește oameni că nu are încotro, dar încearcă să facă experiența cât mai plăcută se poate. Ia doar banii și dă portofelul înapoi, nu înjură, nu înjunghie niciodată, maxim câțiva pumni, dacă oamenii ripostează. I-am zis că am o prietenă bună care lucrează în HR și i-am propus să îi actualizăm CV-ul.
— Tu ai venit cu bullshitul ăsta de freelancing cu experiență în crowdfunding?!
— Da, nu sună mai bine? Tu m-ai învățat că e bine să mai înflorești CV-ul, de exemplu dacă știi Excel, zici că ai experiență în programarea calculatorului.
— Doamne, Eusebia, dar ăsta e un infractor! Mă doare-n cur de povestea lui tristă, că i-a fost furat salariul și n-avea bani, nu trebuia să fure și el, putea să se împrumute sau să facă foamea o lună.
— Hai, măi Eleonora, că și tu furai în facultate chiloți de la Victoria’s Secret!
— Nu e același lucru! Eu nu amenințam pe nimeni! Și am făcut asta doar de vreo patru ori! What the fuck, cum poți să mă compari cu criminalul ăla?! Nu îl recomand nicăieri!
— Dar era așa de entuziasmat! Ai puterea să aduci un om pe făgașul corect al legii!
— Mă doare-n cot de făgașul corect, nebună ai fost tu că l-ai chemat la tine! Ești inconștientă! Ce-a fost în capul tău?
— Eu cred că o să te răzgândești.
— Cum dracu’ să mă răzgândesc?!
— Că hoțul ăsta îmi era cunoscut, vocea, statura, nu știu, de cum l-am văzut cu cuțitul am simțit că ne știm, că pot să am încredere în el.
— Pentru ca esti o hipioată ciudată!
— Și când a venit cu mine sus să facă pipi, l-am recunoscut. Era Emanuel.
