31 ianuarie , 2020

Interviu cu Demény Péter

Interviu cu Demény Péter

Interviu realizat de Simina Diaconu. Sursa foto.

Demény Péter ține un workshop de scriere creativă organizat de Club Revdepov în parteneriat cu Institutul Maghiar din București, pe 15 și 16 februarie 2020. I-am pus câteva întrebări, să-l cunoaștem mai bine! E vorba de un scriitor care a publicat nouă volume: poezie, proză, eseuri, publicistică. A tradus în limba maghiară Cartea de la Metopolis de Ștefan Bănulescu (A milliomos könyve, Bookart, Miercurea-Ciuc, 2011), Povestirea Țiganiadei de Traian Stef (A Cigányász elbeszélése, Europrint, Oradea, 2012); a tradus lucrări semnate de Gabriel Liiceanu, Ștefan Borbely, Nichita Stănescu, Ioan Es. Pop, printre alții, în limba română, publică eseuri, articole și versuri în Observator cultural, 22, Bucurestiul cultural, Ziarul de duminică, Liternet, Apostrof, Teatrul azi, Corso. În prezent, este redactorul rubricii de eseuri a revistei literare târgumureșene Látó.

Aţi participat vreodată la un cenaclu în perioada în care v-aţi format ca scriitor? Cum a fost experienţa?

Am participat la multe cenacluri. Era la Cluj unul care purta numele lui Bretter György, un filozof maghiar din oraș care a murit în 1977. Îți citeai textele după care erai desființat de public. Dar au fost și reflexii din care puteai învăța.

Interacţionaţi cu oameni care se apropie de scris și vor să devină scriitori, să publice?

Da, îmi scriu mereu poeți sau prozatori în devenire. Lucrînd la o revistă literară, nici nu se poate altfel. Eu însumi am început așa, e drept că atunci nu exista încă internet sau Facebook. Am absolvit în 1990, mi-am dat licența în 1995. Am început să public în Helikon din Cluj și în Látó din Tg. Mureș – redactorul celei de-a doua am devenit în 2008.

Cum e viaţa literară în Târgu-Mureș?

Viața literară de la Tg. Mureș înseamnă de fapt două reviste: Vatra și Látó. Ambele au o tradiție lungă și o redacție excelentă (mă includ, desigur :) ). Ambele organizează serate literare și publică traduceri și din română, respectiv maghiară, și ambele se ocupă cu cei care își caută drumul.

Ce autori de limbă maghiară, eventual traduși in română, recomandaţi tinerei generaţii?

Sunt mulți de la Bartis Attila la Dragomán György și de la Márton Evelin la Vida Gábor. Cred că pentru început l-aș recomanda pe Dragomán cu frazele lui scurte, precise, „pline”.

Ce diferenţe sunt pentru dvs între scrisul literar în limba română și cel în limba maghiară?

Maghiara mi se pare mai serioasă chiar în sensul peiorativ al cuvîntului. Cînd am scris Ghidul ipocriților, nu puteam să mi-l imaginez în maghiară. Am avut nevoie de Caragiale.

Aţi scris și scrieţi într-o varietate de genuri literare. Cum explicaţi această diversitate? Cum alegeţi genul în care veţi scrie următoarea carte, de unde porniţi?

Scriu în multe genuri pentru că așa mi-e personalitatea și curiozitatea. Întotdeauna mi-au plăcut scriitorii proteici cum sunt cei din generația revistei Nyugat, ca Füst Milán sau Kosztolányi Dezső. Cît despre decizii, pe acelea le ia limba sau tema, în orice caz nu eu.

Cu ce așteptări veniţi pe 15 și 16 februarie la workshopul nostru de scriere creativă?

Sper să întîlnesc tineri interesați de vechea prospețime a limbii :)

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *