Poezie scrisă de Simona Voica, apreciată de Olga Ștefan la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 10 mai 2020.
mama crede că în fiecare zgomot
de cădere sunt eu
stau întinsă în pat
îmi ridic mâinile
și-mi plimb degetele
prin aerul rece
în casele acestea cuvintele
înseamnă mereu altceva
pământ pat pământ
casă pământ noi
în casele acestea nu sunt flori
de udat nimic
nu trăiește prea mult
spre seară ne strângem
toți spunem povești
unde sunt ceilalți
cine sunt ceilalți
ce mai știm despre noi
mama stă într-un colț
și pune deoparte
să aibă să ne dea de mâncare
câteva cuvinte rămase
la cină batem din palme
și îl cerem din nou
pe acasă
