Poem scris de Naomi Bîldea la Atelierul Mornin’ Poets #117, cu Diana Cornea, din 19 octombrie 2025, la tema spațiilor naturale și fluide ale identității.
nu plouase încă. purtam pijamale din două seturi diferite și aveam picioarele întinse în spațiul dintre perete și pat. parchetul era rece. ușor umed. fin la atingere, cu muchii dure unde plăcile se întâlneau. trecuseră 3 ore. presam degetele sub coapse. îmi era greață. nu voiam să fac mizerie. eram fixată pe colțul cu pânza de păianjen în spatele ușii, la podea. nu curățasem bine și îmi părea rău. mă gândeam la mama. la persoana a treia, auzeam pași în curte. mă gândeam la pisicile de afară. la mama. la cum urma să fie tura I de dimineață.
