Poem scris de Irina Anton la Atelierul Mornin’ Poets #133, cu Oana Paler din 28 iunie 2026, care să conțină un element memorabil/catchy.
Sunt eu, corporatista care-ți stă-n gât
păduchele bine întreținut,
care respiră gura ta de aer condiționat
se ghiftuiește cu vacanțele după care ai salivat
zboară din carte în carte pe Bookster fără drepturi de autor
ridică mai-mult-ca-imperfectul la pătrat.
Mic-burgheza căreia i se rupe de sporul tău de doctorat
din care-ți iei covrigul cel de toate zilele
(varianta simplă, fără semințe)
marea crăpelniță n-a fost niciodată mai austeră
unghiile nu s-au înfipt niciodată mai adânc.
Ea nu cunoaște laptele negru al insomniilor tale
în care o pedepsești exemplar, nemernicuța.
Sunt eu, gândacul de bălegar al lumii contemporane
exemplul la care Darwin nici n-a îndrăznit să viseze
fata elastică ce face din rahat bici
(doar la figurat, hai să nu, să nu).
Dai în mine, dai în fabrici și uzine.
Un lucru facem bine
la petite bourgeoisie qui boit
și nimeni nu ni-l poate lua
știm să ne aliniem frumos
știm să lăsăm capul cuminte în jos
știm să stăm în genunchi, cu hainele sfâșiate
mâinile cu manichiură french legate la spate
dulce ca mierea e lovitura de bici care ni se cuvine
știm să înghițim tot ce iese din tine
știm să fim dezgustător de decadente
când îl luăm pe Hegel în gură fără pic de rușine
fără să fi citit decât meme-uri și citate cretine
biciul n-a fost niciodată mai ispititor
noi, mic-burghezii, dușmanii poporului biruitor
știm unde ne e locul, știm bine
la ce să ne așteptăm de la tine.
