Poem scris de Radu Damian la Atelierul Mornin’ Poets #133, cu Oana Paler, din 28 iunie 2026, care să conțină un element memorabil/catchy.
aroganța nu ține loc de prestații mari
Cristiano Ronaldo este cel mai bun jucător din lume,
o afirmație pe care mi-e rușine să o strig în gura mare.
râsetele microbiștilor îmi vor zgâria stomacul
și vor face ca lacrimile să stea la pândă cu mănuși și crampoane în pleoapele mele.
aroganța m-a ajutat în școală, am învățat în mod conștiincios cum să-mi dau aere de elev eminent,
m-am angrenat de fiecare dată în clipuri motivaționale și melodii de la FIFA.
aroganța nu ține loc de prestații mari
dribbling-uri complicate,
in my mind I’m always the best
și golul marcat din foarfecă împotriva lui Juventus
mi-au ținut de cald în singurătatea adolescentină.
acum Ronaldo se plimbă ca pe bulevard, așa cum fac jucătorii români.
picioarele lui apun în stadionul ticsit de suporteri,
iar amintirile se amestecă cu reluările statice.
aroganța mea nu se mai poate ascunde în imaginea lui Ronaldo,
statisticile se pierd pentru prima oară în comentarii de pe Facebook,
și cel mai bun jucător din lume este cel al sufletului meu!
glezna fină a lui Messi marchează împotriva ochilor mei
