Poem scris de Clara Dinu la Atelierul Mornin’ Poets #116, cu Carmen Florea, din 05 octombrie 2025, la tema identității personale și a ludicului în poezie.
context: petrec ce consider a fi MULT PREA MULT MULT ȘI PREAPREA mult timp la metrou; snip M2:
uneori mă simt ca cel mai bun
maratonist DAYTONA de energie
și tot
MAI AI?
dan bordeianu care striga-n mod
dramatique over&over&over&over
end over
again DE CE
pe un soundtrack de la o telenovelă la care
nu aveam voie să
mă uit – adela popescu trece
și mai dramatique nimfă mamă bună
STOP
știi rățuștele alea cu cheiță
pe care o rotești
over&over&over&over
end over
again
și se duc în același perete tot timpul
în continuu
plasticul ăla contact perete rece igrasie
uneori o mai și împingi puțin, vezi ce iese și mereu
STOP
am citit un articol despre o tipă care se întindea pe hol, creștetul capului atingea un perete, vârful degetelor de la picioare, altul; și se împingea-n pereți, zicea că toată presiunea e singurul lucru care diminua migrenele
și ideea asta m-a făcut să mă gândesc la 3 lucruri, în următoarea ordine (strict!)
doză de heineken, click-ul după ce desfaci
(cade spuma pe mâini te ștergi pe blugi)
gresia rece de la baie
asfaltul după ce cazi lipicios te-ai murdărit
știi rățuștele alea cu cheiță
dau cu capul în același colț
în timp ce dan bordeianu-mi cântă pe fundal
DE CE?!
uneori mă simt ca cel mai bun maratonist:
dai tona de energie și tot
mai ai?
