Poezii scrise de Emil Dudău, apreciate de Daniela Rațiu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 11 octombrie 2020, la tema „Înstrăinarea în vremea COVID-ului”.
formele perfect tăiate
constituția ta gracilă
privirea cu aripi de sânge
pe deasupra rotocoalelor de tutun
formele perfect tăiate
biletele de tren lângă pachetul de țigări
picioarele tale pe nisipul plăjii
corpurile în mulțimea de oameni
vagabondaj
peștii la un loc ne-ar privi – altă planetă
lupus și diabet
nu mi-ai zis
covid 19 pozitiv
perfuzii
ritm cardiac scăzut
pulsoximetru
formele perfect tăiate
irisul în care mă închid
a clipit scufundat în mare
planeta peștilor sângerează
cardiac arrest recovery
mercurul curge greu
pe dinăuntru
linia izoelectrică apasă
nebuloasa tăcută
în spatele unui paravan
tu fumegi cu țigara stinsă
pașii tăi lipsă
ar veni pe lângă
bara de fier tavanul crăpat
inima topită în mercur
noaptea golul adânc
în urma ta – aritmie
post traumatic stress disorder
înghit pastilele. vomit
izolat de strigăt
cine
dincolo de perete
sfori întinse
tatăl meu
mă împiedic înghit
pastilele
vomit
trag de capete
sforile ies din mine
înghit
pastilele vomit
peretele
tatăl meu
epilepsy with generalised seizures
aștept o voce a cuiva
un sunet pe culoarea gri
din tabla strâmbă
metalul
vibrează în fragmente
bucăți de cer un bec lumina doare
aici nu pot striga
coastele răsar cuprind
metalul pe la margini strâng
în piept
o vreme târzie
să stau ghemuit cu imaginea serii
boțită înăuntrul meu
târziu să vorbesc cu oricine
oricine
