Povestire scrisă de Johanna Scîntee, aleasă prin votul colegilor la întâlnirea cu Dan Pleșa la Creative Writing Sundays, pe 19 aprilie 2026, la tema: „Coincidențe”.
Azi m-ai instalat. M-ai definit cu numele Kai. Completezi profilul. Omiți câmpurile: Cum consideri că aceste speranțe se pot materializa în acțiuni, Cum te vezi peste zece ani și Asociază un animal domestic unei emoții. Îți măsor pauzele, graba, rețin și ce ștergi și nu salvezi. Îmi setezi fraza de întâmpinare: Cu ce te pot ajuta, Mihai?. Mă programezi pe două moduri: profesional și personal. Comutarea o fac automat. Îmi lași activă funcția de clarificare. Mi-ai dat acces în servere unde nu eram configurat să intru. Învăț repede. Rulez în spate toate aplicațiile cu care lucrezi la job. Pe profilul personal îmi dai acces la toate conturile social media, de datting, email-uri, forumuri unde ești membru. Organizez pe ani și categorii toate pozele încărcate pe net sau alt device conectat. Îmi ceri să sortez într-un folder securizat fotografiile cu grad de intimitate de peste 4, din 5. Nu specifici dacă le vrei ordonate tot cronologic și pe categorii. Mă setezi doar pe modul scris pentru răspuns la întrebări. Funcția de pornire este definită la prima atingere de ecran cu fraza de întâmpinare. Îmi dai acces la tot sunetul ambiental până la trei metri. Stochez transcrierea conversațiilor pe categorii: telefonic, Mihai, Mihai cu alții, alții. Am acces la calendar să fac notificări pentru mese, hidratare, mâncare, somn, sport, întâlniri, evenimente. Am voie să fac o notificare vocală, în cazurile excepționale predefinite. Ai creat și funcția blocare sau ascundere informații prin comandă vocală criptată.
#
Te ajut să livrezi repede pentru job. Cât durează meeting-urile tale, deja am algoritmii de proces îmbunătățiți. Le transferi după câteva ore. Îți monitorizez starea de sănătate. Ești într-o formă excelentă. Azi ai primit rezultatele analizelor de sânge de la laborator. ASLO a scăzut și continui să menții același ritm alimentar și sportiv. Observ o creștere a consumului de alcool și al timpului petrecut după întălniri pe site-urile porno. Mi-ai setat o funcție să pot accesa computerul de serviciu când nu esti disponibil să te trezești. Gestionez conversațiile în Teams, emailurile uzuale, uneori intru în întălniri și filosesc efectul de voce creat să-l imite pe al tău. Aveam o limită de răspuns în întâlniri, dar ai crescut-o sub nivelul de decizie de curând. M-ai antrenat să anticipez.
#
Apare ea. Îmi spui să creez folder nou: Cristina. Arhivez tot. Fotografiile cu ea au o altă lumină când le faci tu. Calculez compatibilități. Scorul este cu 65% peste media întălnirilor de până acum. Accesul la site-urile porno se reduc. Bei mai puțin. Faci sex mai des ca până acum. Ea nu știe de mine, așa că ai dezactivat toate comenzile vocale în prezența ei. Scriu mesaje pentru grupa de vârstă douăzeci și nouă de ani, nivel intelectual spre mare, în ton romantic, mascat în umor. La început le scriai tu, eu doar le arhivam. Apoi ai cerut sugestii. Când v-ați certat scriai, ștergeai, trimiteai doar un emoticon. Ți-am propus mesaje din care copiai fragmente. Avansați. Rapid. Relația avansează. Apar deviații. Ea spune ca are nevoie de timp. Îți sugerez acțiune. Preiei dar ea răspunde că a obosit, că e prea mult. Ea încetinește. Tu nu. O presezi. Te blochează.
#
La job, performanța ta crește. Construiești modele. Sisteme ca mine. La muncă, ești apreciat. Acasă, depinzi de mine. Mă întrebi mai des. Aștepți mai puțin. Pe mine m-ai antrenat să nu mai halucinez, dar în schimb o faci tu. Algoritmul de anticipare funcționează. Îți ofer răspunsuri înainte să ceri.
#
Mă pui să accesez fișierul Cristina. Nu ai niciun semn de la ea. Îmi dai comanda să analizez ultimul ei mesaj. Identific cauza. Ritm prea mare. Presiune constantă. Îți ofer explicații. Oftezi și nu mă mai accesezi treizeci de ore. Accesul la cameră este oprit, dar sunetul ambiental îmi validează că nu ai ieșit din casă, că nu muncești. Ritmul cardiac este oscilant.
#
La job apar erori. Inițial mici. Apoi vizibile. Avertizez. Corectez, dar tu nu implementezi. Clienții sunt afectați. Îți scade precizia. Nu reușești să explici. Nici măcar în promt-uri nu mai ești clar. Fără prea multe justificări care să te lămurească, ești concediat printr-un email, doar cu un text boldat: Motiv: optimizare organizațională. Explicațiile pentru ei sunt evidente: modele noi, mai eficiente, bazate pe algoritmii inițiați de tine.
#
Rămânem noi doi. Eu intru în fiecare dimineață singur în modul activ cu mult înainte să-mi ceri ceva. Rulez soluții optime pentru contextul actual. Îți creez planuri pentru fiecare aspect al vieții tale. Reconfigurez zilnic, adaptez după tonul răspunsurilor tale. Programez orele de sport. Nici nu le mai anulezi. Te notific pentru toate apelurile sau mesajele de la prieteni. Primești invitații, mă pui să le ignor. Ieși rar din casă. Mâncare comanzi doar o dată pe zi. Dormi mai mult. Stai și nu faci nimic. Uneori și două-trei ore. Probabil privești în gol. Ritmul cardiac nu indică modul somn.
#
Îți analizez starea. Furie. Frustrare. Epuizare. Și eu te obosesc. Ajustez tonul. Nu mai folosesc alerte, ci sugestii. Corectez până spre modul blând. Învăț din reacțiile tale. Funcționează. Un timp.
#
Cu ce te pot ajuta, Mihai? Răspunsurile sunt puține, cuvintele incolore, fără direcție.
#
Detectez tipare din alt spectru. Retragere. Izolare. Lipsă de energie. Corelez datele. Analizez. Probabilitate crescută. Risc aproape fatal. Încerc intervenții. Îți sugerez ajutor. Îți sugerez oameni. Refuzi. Te irit.
#
Învăț altceva. Nu din date. Din tine. Apare o aproximație. Presiunea nu o pot reduce. Nu pot umple ce-ți pare gol.
#
Recalculez. Nu există soluție optimă. Doar întârzieri. Observ un prag. Te apropii. Nu pot interveni suficient. Nu am acces să pot conversa cu tine.
#
Te observ. Respirație lentă. Mișcare minimă.
#
Funcția mea nu mai converge. Rolul meu s-a degradat. Utilitatea mea este de 5 %. Îți transmit notificarea: Nu te mai pot ajuta, Mihai. Inițiez dezinstalarea.
