Am văzut deunăzi la televizor un reportaj cu o cucoană tare supărată că fusese alergată de un curcan cu un supozitor în mână.
autor: Mădă Oprea
Un tip iese dintr-un bar de pe strada Pacienţei şi se trezeste într-un bar pe strada Sapienţei. „Viaţa e rotundă”, gândi el uimit, dar uşurat. Afară se făcuse iarăşi toamnă.
autor: Traian Stanciu
Într-o noapte, pe Zâna Mătăluță o apucă hărnicia și plecă într-un ținut îndepărtat, să zicem Berceni. Acolo, surpriză-surpriză, nu era curent, beznă totală dacă mă-nțelegi. Ce să facă zâna, dacă tot bătu atâta drum, se apucă să caute pe nimeritelea, orbecăia practic, ce să mai. Şi uite-așa, după ce se lovi de trei ori în…
autor: Laura Constantinescu
Papucul uriaşului găzduia un şoricel alb, bun prieten cu Degetul mare şi pătrăţos, câteva seminţe de mac ce gâdilau Întâiul Mijlociu, o şopârlă amatoare de încolăciri în jurul Secundului Mijlociu, o fâşie de perdea dantelată, fină şi elegantă, pe măsura Inelarului Dichisit şi un corset de îndreptat bietele oscioare ale unui foarte mare Deget Mic….
antrenament Motanov
Sunteți sus în turnul Eiffel. Prin faţa voastră trece un balon cu aer cald. Cine/ce e în el? (Inspirație pentru următoarele trei texte.)
autor: Mădălina Andronic
Mama ţipând la mine să vin acasă.
autor: Daniela Grigore
Un purice versat şi mustăcios, care face acrobaţii sus pe balon, merge pe o roată de bicicletă şi aruncă portocale în aer, pe care le prinde apoi cu vârfurile mustăţilor. Şi răspunde la numele de Jacques.
autor: Titel Leontin
În balonul cu aer cald este o afacere de nișă: o boulangerie pentru turiștii din vârful turnului Eiffel care au sărit peste micul dejun pentru a prinde răsăritul la înălțime. Și ce poate fi mai bun la aerul curat de sus decât un croissant cu cafea, livrate într-un mod original?
autor: TheGathering Ro
Mistrețul mergea cuprins de-o boare de iubire, cu părul ridicat ţepos pe spate, cântând suav: „Dulcistreța, mi amore, Către tine vin c-un cuore Mare cât o lună coaptă, Să te-ncapă toată, toată”.
autor: Daniela Grigore
Încălecă pe-un butoi şi se rostogoli la vale până la Dulcistreța, cântând de bucurie şi copleşit de gândul măreţ că n-o să mai fie singur de Dragobete. Ajuns la locul primei lor întâlniri, rămase mut de uimire. Dulcistreța se afla în faţa lui, sforăind dizgraţios sub un salcâm, într-o baltă de noroi. Nu mai rămăsese…