Am auzit de la părinţi
(Ei îmi spuneau că-i derbedeu)
De un Luceafar fără dinţi,
Cu un complex de semi-zeu.
Şi cic-odată a agăţat
Pe una ,Cătălina,
Nu c-un trecut imaculat,
Da’ bună, bat-o vina!
Şi-au discutat, s-au tachinat
Şi-atât şi mai nimic,
Dar într-o zi s-a combinat
Bunoaca c-un limbric.
Limbricul era Cătălin
Ş-avea maşină mare.
Se mai spunea că-i băiat fin,
Bazat la buzunare.
Se tot gândi şi cugetă
Micuţa hair-stilistă,
Pe Cătălin îl tot driblă
Cu tact de fotbalistă.
Aşa că fata a ales.
(Dibace coafeză!)
Deci, din câte am înţeles,
Luci şi-a luat-o-n freză.
