Poezie scrisă de Nadina Nicolov, apreciată de Moni Stănilă la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 25 octombrie 2020, la tema ”o poezie în care să fie utilizate cât mai multe imagini poetice”.
Să nu ai niciodată
ceea ce te inspiră
să fii cel mai premiat.
Surzești
Ca Beethoven
Și totuși scrii.
Muzica e durerea ta
Și a lui Beethoven
Surzește naibii odată.
Te iubesc de-mi crapă falangele
Și timpanele
Sunt sparte
Viata ți se prelinge pe lobul urechii
Mai închis la culoare ca sosul de roșii al mamei
A doua zi îți lipeai pleoapele cu scoci
Îți tremurau timpanele de la atâta băutură.
Mi se pare că te aud.
