Poezie scrisă de Carla Boboc , apreciată de Sorin Gherguț, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 13 noiembrie 2022. Temele propuse au fost amânarea, vecinătățile și continuarea unui text pornind de la un proverb. Textul Carlei a fost votat drept cel mai popular al Atelierului #63.
mă trezesc devreme. pun bani în pușculită doar că să o sparg la fiecare sfârșit de săptămână, iar cu banii rămași să-mi iau una nouă cu care să fac același lucru. am hiperfixații care durează zile sau săptămâni și când trec mă simt goală. la fel de goală ca o vilă abandonată în sectorul 1 unde vântul lovește geamurile atât de tare încât le sparge. și tot ce încerc epuizată e să găsesc o sursă de (i)luminat camera asta chiar dacă e nevoie doar de un calorifer aici. uneori cred că mă trezesc devreme doar ca să mă oblig să văd cât de departe vreau să ajung și cum n-o să fiu niciodată acolo. e o mutilare voluntară la care creierul meu mă supune și la care recurg de fiecare dată cu plăcere.
