Poem scris de Radu Damian la Atelierul Mornin’ Poets #138, cu Iulia Pană, din 1 noiembrie 2026, la tema elementului integrat din structura sonoră a unei melodii.
(Tigran Hamasyan – The Cave of Rebirth)
de câte zile vor fi nevoie
să nu mă mai îmbrac cu umflătura ta de la deget
cămașa albă
rețeta de prăjituri
cireșele atârnând de buze și blatul de pe trup
să nu mă mai îmbrac cu tot ce ar fi fost nevoie să îmi țină de cald
luminile becurilor insistau
m-am retras în bibliotecă
mi-am îndopat ochii
cu șervețele
cu șervețele
cu șervețele
și iarăși cu șervețele
ai înfipt cuțitul în clapele de pian
sângele
a curs pe covor
nu am mai putut să îți cânt refrenul
partiturile
mi le-am băgat în urechi
mi-am adus aminte
de bătaia vântului
de umflătura degetului tău
singura formă
atinsă
am dat pe repeat vocea ta
de asta ești așa de idealist
și tot pe repeat
de asta ești așa de idealist
de 1000 de ori
am ținut umbrela pe post de paratrăsnet
când ne-am dat pe telegondolă
și ploua
am mestecat orice privire mi-ai aruncat
m-am gudurat pe lângă picioarele tale și ți le-am lins
chiar dacă te-ai împăcat cu fostul
mi-am cerut scuze
de 1000 de ori
am fost prea romantic
s-au împrăștiat clapele de pian
și nu te-am putut cuprinde
cu mâinile anchilozate
