Poezie scrisă de Emil Dudău, apreciată de Moni Stănilă la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 25 octombrie 2020, la tema ”o poezie în care să fie utilizate cât mai multe imagini poetice”.
în bec se-ncinge wolframul
de foame
pe ecran
o încăpere și pereții trag
de urlet
artera curge peste corpul umed
gust metalic
omul decăzut e gol
torace suplu
dinții smulg un stern
sub cerul sugrumat pe dinăuntru
omul sufocă
bustul fără mâini
decapitat inundă cu lumini
ecranul crește
un buchet de ochi
un ulcer plin de nervi
becul pocnește greu căldura moare
și picură cu sânge capul viermi
aplauze
aplauze
