26 septembrie , 2018

FĂRĂ TITLU

FĂRĂ TITLU

Poezie scrisă de Ioana Popa, apreciată de Miruna Vlada la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 16 septembrie 2018, la tema „- despre furia (sau alte sentimente) pe care o simți în fața unei situații de nedreptate asupra unei categorii de oameni vulnerabili care sunt umiliți și nu se pot ajuta singuri; / – despre sentimentul neputinței în fața unor minciuni sau acte de înșelăciune (minciuna, corupție) care îți afectează direct viața; – o situație când tu însuți ai fost actorul nedreptății.”

 

        L’enfer, c’est les autres.

 

Tu nu ești Domnul Dumnezeul meu și mereu vor exista

Alți dumnezei în afară de tine.

Chipul cioplit pe care mi-l fac uneori trădează

înfățișarea ta grosolană

Mă-nchin, asemenea ție, terorii și decadenței

Îți iau numele în deșert

el nu mă mai reprezintă și

cinstesc ziua izgonirii tale din lume

 

Aici, desfrânarea devine sinonimă cu revolta

Pe ecran, noi suntem un spectacol frivol.

Tu – imaginea triumfului

Niciodată nu e prea mult pentru gurile rele.

 

Din lecțiile trecutului ai reținut foarte bine

Să furi

Să ucizi

Să râvnești întotdeauna la tot ce are celălalt.

 

Prin cuvintele mele, nu ridic mărturie mincinoasă împotriva ta căci

Tu nu mai ești aproapele nostru

#ioana popa

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *