1 februarie , 2016

FARAON

FARAON

(Atenție, conținut 18+)

Povestire scrisă de Radu Constantinescu la atelierul de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu și considerată de cel din urmă printre cele mai bune scrise la cursurile lui.

Limuzina albă cu numărul IF-999-FAR parchează pe trecerea de pietoni, în fața cazinoului. Firma luminoasă se reflectă în geamurile negre ale mașinii.

Șoferul, un băiat slăbuț, sare din mașină și aleargă cei cinci metri până la portiera din spate. În același timp, un ins corpolent cu alură de luptător de K1 iese din dreapta șoferului și merge spre cei câțiva barbugii din ușa stabilimentului. Bărbatul are un ochi de sticlă de culoare albastră, deși celălalt, al lui, e verde. „Băi, cârnaților! Ia, valea. A venit Faraonu’ să fută.”

Șoferul își potrivește chipiul și deschide portiera. Din interiorul limuzinei apare un pantof bărbătesc roșu, cu vârful ascuțit. Pe partea laterală a pantofului scrie „Psyco”, greșit, cu cristale Swarovski. După pantof, o mână iese din întunericul mașinii și se agață de plafon. Fiecare dintre cele patru degete este împodobit cu câte un ghiul. În locul degetului opozabil, pielea este tatuată cu cinci puncte – unul singur între alte patru, dispuse în colțurile unui pătrat fără laturi.

Din mașină iese Faraonul, un bărbat înalt, de vreo 50 de ani. Cămașa de mătase albastră îi stă mulată pe burta umflată. Pe fața cu trăsături de bulldog poartă ochelari negri, bombați ca ochii unei muște.

Bărbații intră în cazino. În semiîntuneric, câțiva ciorchini de oameni atârnă la mesele de ruletă și black jack. Crupierii înclină capetele cu respect la trecerea Faraonului.

— Săru’ mâna, Faraoane. Bărbatul obosit, pe ecusonul căruia scrie „Manager”, se apleacă și pupă ghiulul de pe inelarul clientului.

— Ceva prospături? Faraonul are vocea hârâită, abrazivă.

— O gagică nouă din Chișinău, o nebunie, o cheamă Nadejda, adică „speranță”, știți, e studentă…

— Fute bine?

— Futăcioasă to-tal, spune managerul, închizând ochii.

— Bag-o-n templu.

Timorat, managerul îi conduce într-un separeu al cazinoului. Trage o draperie și-i introduce pe cei trei bărbați într-un templu egiptean. Statuile zeilor și ale faraonilor se înalță până la tavan. Din colțurile încăperii, pisici de piatră urmăresc toate mișcările bărbaților. Obeliscuri țâșnesc din mocheta pufoasă și ajung la diverse înălțimi. Câteva oglinzi sunt lipite de tavan și pe pereți, orientate unele spre altele, așa că oamenii din încăpere par mai mulți. Între două coloane cu basoreliefuri e așezat un tron de lemn, încrustat cu hieroglife și motive grafice egiptene. Pernele sunt îmbrăcate în piele fină.

Faraonul se trântește pe tron cu un oftat de plăcere. Face un semn din deget și garda de corp îi toarnă un pahar de șampanie, apoi așază sticla pe masa din fața tronului. Faraonul bate din palme.

Draperia se desparte în două și Nadejda intră în templu. E mică, doar puțin mai înaltă de un metru și jumătate. Sânii mici și tineri împung cu sfârcurile babydollul de dantelă neagră. Nu poartă chiloți și e desculță. Se apropie lasciv, petrecându-și un picior peste celălalt, ca doi șerpi care se încolăcesc.

Se oprește sub candelabrul din mijlocul camerei-templu. Părul vopsit albastru, acum șaten la rădăcini, îi încadrează plăcut figura ovală. Ochii căprui, în formă de migdală, sunt pe jumătate închiși, plictisiți. Machiajul nu reușește să-i ascundă cearcănele. Buzele îi sunt puțin țuguiate, iar colțurile gurii i se arcuiesc în sus spre obraji, ca într-un zâmbet continuu și involuntar. Sprâncenele se arcuiesc și ele spre tâmple, dar în sens invers. Își ține nasul și bărbia în sus cu mândrie. O șuviță de păr îi acoperă o parte din frunte și ochiul drept. Își roade unghiile și oja albastră e pe jumătate cojită la toate degetele mâinii drepte.

Cu un gest scurt, fata mătură paharele și farfuriile de pe masă. Doar sticla de șampanie rămâne la locul ei. Boxerul ridică mâna s-o plesnească, dar degetul Faraonului îl oprește. Cu același deget, Faraonul îi arată fetei sticla de șampanie și-i zice aspru:

— Bagă.

Fata ia în mâini sticla de șampanie. O duce la gură și-i linge dopul, în timp ce se uită fix în ochelaii Faraonului. Buzele cuprind gâtul sticlei, gura alunecă în sus și-n jos. Saliva i se prelinge dintre buze. Fata se joacă cu saliva, o înfășoară pe dop, o suge înapoi. Așază sticla pe masă, își trage cu mâinile de obraji ca să-și lărgească gura și se apleacă. Gâtul sticlei dispare încet în gâtul fetei. Nadejda se îneacă, tușește, dar continuă. Ajunge la etichetă. Lacrimile îi întind rimelul pe obraji, e roșie la față.

Șoferul cască ochii. La fel și boxerul, dar doar unul. Faraonul e imperturbabil ca un zeu pe tron. Nu-i tresare niciun mușchi, doar pantalonii i-au devenit mai strâmți sub curea.

— Mai bagă!

Fata se ridică. Respiră greu, sacadat. Se șterge la ochi și la gură. Se îndreaptă spre boxer, care se retrage până la perete. Nadejda se oprește în fața lui. E cu jumătate de metru mai mică decât el. Își azvârle mâna în sus și, până ca bărbatul să aibă vreo reacție, îi smulge ochiul de sticlă din orbită.

— Fă, fut…

Faraonul îi taie replica. Fata se întinde din nou pe masă, pe spate, cu picioarele desfăcute. Pizda i se reflectă în oglinzile de pe tavan. Duce ochiul de sticlă la gură și-l umezește. Îl suge și ochiul dispare în spatele limbii, apoi îl scuipă și-l prinde între buze. Pentru o secundă, fata are trei ochi, doi căprui și unul albastru. Apoi duce ochiul la cur. Cu o mișcare circulară, și-l îndeasă în gaura rotundă, iar mușchiul roșu-maroniu se cască și se închide ca o gură de pește. Fata nu lasă ochiul să intre de tot, îl împinge afară, iar îl îndeasă, iar îl împinge. Oftează și câteva cute îi încrețesc fruntea. Curul e o pleoapă care se închide și se deschide, făcând ochiul să clipească. Până la urmă, ochiul de sticlă dispare de tot în interior.

— Mai bagă! zice răgușit Faraonul.

Pe rând, statuile, obeliscurile, pisicile intră și se pierd în vintrele fetei. Și de fiecare dată se aude croncănitul Faraonului: ”mai bagă, mai bagă”. Până când în cameră nu mai rămân decât un faraon, doi bărbați și o fată tânără.

Fata se uită la șofer. Faraonul se uită la șofer. Boxerul se uită la șofer. Șoferul se uită la fiecare dintre ei, înțelege și se repede spre draperie. Boxerul îl prinde și-l trage spre fată, care îl primește cu picioarele desfăcute.

— Nu! Nunununu! Șoferul e îngrozit, se zbate să scape, îi bagă boxerului degetele în orbita goală, dar degeaba. Luptătorul e mai puternic. Îl aduce spre gaura neagră care i se cască în față. Pulpele femeii se încolăcesc peste torsul bărbatului firav, într-o îmbrățișare strânsă. Pizda freamătă, buzele i se deschid, lăsând lichidul lipicios să se scurgă pe mocheta care absoarbe tot. Bărbatul intră în pizda fremătătoare cu capul înainte. Umerii înguști i se fac și mai mici, claviculele și omoplații i se sparg, bucăți de oase îi străpung pielea, cămașa, sacoul. Picioarele bărbatului lovesc haotic într-un dușman nevăzut, apoi doar zvâcnesc de câteva ori și rămân nemișcate. Pizda îl suge în măruntaiele fetei.

Șoferul a dispărut. În locul lui a rămas o pată mare de lichid, care intră încet între firele mochetei. Nadejda tremură și gâfâie pe masă. Luptătorul de K1 se târâie spre draperie și dispare din templu.

— Mai bagă, zice Faraonul. Glasul e doar o șoaptă.

Nadejda își suflă șuvița de păr din ochi, rupe babydollul și rămâne goală. Broboane de transpirație îi lucesc pe corpul încă tremurând. Oglinzile îi multiplică imaginea la nesfârșit.

Se apropie de bărbatul răsturnat pe tron. Amândoi respiră greu. El își rupe nasturii cămășii, ea se întoarce cu curul la el. Se apropie cu spatele până când îl primește cu gura între bucile mici și bombate. Se ridică în picioare pe brațele tronului. Își plimbă pizda pe fața lui, de jos în sus – pe bărbie, pe gură, pe nas, pe ochi, pe frunte. Bărbatul ridică instinctiv capul ca să-i primească atingerea caldă și alunecoasă. Fata se apleacă în față, îi descheie fermoarul pantalonilor și, prin fanta cu zimți, începe să-i frece pula. O scutură, o strânge între degete, o masează cu căușul palmei. Se apropie cu gura și lasă să i se scurgă un fir de salivă pe capul fierbinte. Îl freacă repede, mai repede, și mai repede, până când sperma țâșnește în câteva jeturi scurte pe mâna ei, pe tron, pe poalele cămășii albastre.

Apoi se cască și îi înghite bărbatului capul, umerii, torsul, șoldurile, pula care încă plapită, picioarele, până nu mai rămâne nimic.

#radu constantinescu

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *