Poezie scrisă de Constantin Buduleci, apreciată de Matei Hutopila la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 23 mai 2021, pe o temă liber aleasă.
mama era o femeie
ca oricare alta
cu tuburi colectoare
de lacrimi
pe interior
locașe pentru dureri
invizibile la ecograf
cu lacăte al căror cifru
era știut doar de ea
nu îl desfăcea nici când
locul închis
stătea să plesnească
de durere
a ascuns în ea
puținii pași spre moarte
cum ascunde
un copil o bomboană
luată pe furiș
am iertat-o
ca un părinte
