Poezie scrisă de Cătălina Bălan, apreciată de Matei Hutopila la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 23 mai 2021, pe o temă liber aleasă.
Nu vreau să văd alte stele
Decât stelele de pe acest cer
Să văd ce strălucește, ce pâlpâie
Pâlpâie
Pâlpâie
Aici
Și acolo
Pe acest cer
Vreau să văd și negura
Vreau să văd luminile din zare
Hoțiile din noapte
Umbrele plopilor
Un plop
Umbră
Un plop
Umbră
Ce foșnesc fără zgomot
Foșnesc doar cu umbre
Umbră
Nu se
Aude
Nimic
Nimic
În această negură
Dar eu tot pășesc
Un pas
Un pas
Un pas
Dincolo de
Diguri întunecate
Diguri diguri diguri
De care apa se lovește fără zgomot
Se lovește doar cu umbre
Încep să pășesc
Pășesc
Pășesc
Pășesc
Și n-aud, n-aud nimic
Nimic
Nimic
Nici păsările nopții, nici fiarele pădurii
Nici tumbele rotitoare ale semnelor mărunte
Mă uit în spate, mă uit în față, pe cer, în pământ
Cu mâinile la spate merg mai departe
Văd, dar nu aud
Stelele
O stea
Încă una
Și încă una
Și acolo
Tăcute, plăpânde, incerte
Parcă apar și dispar printre nori
Dureri difuze mă apasă în piept
Aici
Aici
Aici
Și aici
Pășesc încet, sigur, prudent
Pe sub cerul negru, lucios, tăcut
Aștept
Aștept
Aștept
Încă aștept
Să vorbească
Cerul negru, lucios și tăcut
