9 august , 2012

autor: Miruna Menzopol

Cu două degete, Pudibon apucă o fărămiţă de ceară dintr-o cutie bine lustruită şi începu să-şi răsucească mustăţile. Uitându-se în oglinjoara proptită de ceaşca cu cafea, îi crescu inima de cât de ţanţoşe stăteau. „Serafela, toanta pământului, mai repede cu dulceaţa aia!”, croncăni Pudibon pe sub mustăţi. „Şi să-mi aduci apă proaspătă, nu de-aia de…

Citeşte mai departe →