„Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat si alte povestiri”, David Lodge, Polirom, 2017
David Lodge a publicat în 2016 o culegere de povestiri scrise între 1955 și începutul anilor ’90 în stilu-i caracteristic, cu un umor fin și rece, foarte britanic. Natura dilemelor morale pe care le au unii protagoniști îi oferă volumului și o tentă, să spunem, „vintage” pentru cititorii actuali, care nu au cunoscut puritanismul mic burghez al anilor ’50 și ’60 și derapajele sale ridicole după standardele de astăzi. Textele nu sunt palpitante, nu vă vor ține cu sufletul la gură, vi se vor părea poate un pic plictisitoare din cauza stilului prea „vorbăreț” (cu surplus de explicații) și uniform, dar în cele din urmă personajele lui Lodge vă vor cuceri cu farmecul lor desuet.
Câteva povestiri par desprinse din clasicismul francez sau epoca victoriană, în care prima aspectul moralizator al literaturii, cum ar fi Zgârcitul, despre pățania unui băiat mult prea îndrăgostit de artificiile sale, și Prima prea slujbă, despre un adolescent însetat de competiție, dorind avid recunoașterea celor din jur. Aceeași tentă moralizatoare (cu o morală implicită la sfârșitul textului) apare și în povestirea Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat, care dă titlul volumului, cu al cărui personaj principal mărturisesc că m-am identificat întru totul. Probabil vă veți regăsi în bărbatul ce-și transformă refuzul de a se mai da vreodată jos din așternuturi într-un fel de asceză.
Simpatice și o cu tentă erotică, povestirile Unde clima-i tropicală și Hotel de Seins se desfășoară în regiuni meridionale, arzătoare pe timp de vară, care îmbie la ținute foarte ușoare, ba chiar la abandonarea totală a materialelor menite să acopere sânii, fapt ce pune la grea încercare simțurile bărbaților. În Unde clima-i tropicală, atracția dintre 4 tineri se amplifică sub bătaia soarelui din Ibiza, provocându-le grave crize de conștiință și tentative disperate de a-și potoli impulsurile erotice. Într-una din aceste povestiri, nu vă spun care, apare și autorul, necăjit de un vânt nermenic iscat din senin, care strică firul narațiunii.
Cam toate personajele din povestirile lui Lodge se lasă purtate de obsesii sau apucături maniacale: dragostea față de pat și lăfăirea nesfârșită într-însul, îndrăgirea unor artificii procurate cu greu, gustul competiției dus la extrem, păstrarea virginității până în noaptea nunții, organizarea minuțioasă a propriei căsătorii grandioase etc. Umorul rezultă din excesul personajelor, ce devin ridicole prin acțiunile și raționamentele lor umbrite de ideile fixe duse până în pânzele albe. Unele își conștientizează derapajele la timp, altele prea târziu, cu consecințe tragice, astfel încât povestirile virează uneori dintr-un absurd comic într-unul neliniștitor, cum se întâmplă de pildă în Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat. O lectură rafinată, cu ironii subtile, volumul lui Lodge o să vă amuze cu siguranță, oferind totodată și o viziune retrospectivă asupra raportului feminin-masculin în anii ’50 și ’60 ai secolului trecut.
