Poezie scrisă de Carla Boboc , apreciată de Emanuela Ignățoiu-Sora, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 3 iulie 2022, care a pornit de la cuvântul ”păsări”.
ce sunt acelea păsări
când eu văd pe cer doar stele
n-aud nicio privighetoare
e doar vocea conștiinței mele care mă obligă să o observ
până mă prinde, mă doboară pe asfaltul fierbinte, e aproape natural să devii una cu pământul și să te topești cu ea
———————————————————————————————————————————-
și n-am s-o ascult pentru că e vinovată
nu știe despre ce vorbește și nici ce e bine pentru mine
e rezultatul fricii, nu al cunoștințelor, e rezultatul stolului cu care a călătorit mii de km
stolul e casa ta, familia ta, dar nu înseamnă că ți-e bine printre ei
și e adevărat că te duc în locuri calde, dar poate ție-ți place să-ngheți la Polul Nord cu pinguinii.
