Autor: Ana-Maria Ciobotaru
Vrvrvrvr! Poc! Vrvrvrvrrrr! Poc!
Cum trecea cu skateboard-ul peste halfpipe, cum mai făcea o schemă, un flip, un nu-știu-cum-faci-de-cazi-tot-în picioare.
– Băi, Vali! Ce naiba, mă, ai ia aia pe tine?
George știe de fapt de ce, dar tocmai a intrat în parc cu rolele Diana.
O! Diana! Vali o credea o diafană, un acord din Foals perfect. Diafană… sigur de aici îi vine numele.
De ce o fi vrând George să îl facă iar de râs în fața ei? Așa a făcut și atunci cu berea, și atunci pe aleea din spate, și la concurs… OK, până aici!
– Da, mă! Am o ie pe mine, ce să spun! Naiba m-a pus să fac pariu cu voi.
– Hipstere!
Diana trece, aruncă un cuvânt care se rostogolește în mintea lui Vali ca un skater pe halfpipe, trece ca și când n-ar fi o diafană, ca și când…
A, stai! Rewind. Rewind. Pariu?
Vali vrea să se ducă să-și ia o apă, merge încet pe alee, se pierde printre oameni și copaci cu placa în mână.
Diana se duce spre ieșirea din parc. Cine se mai uită? George clar nu! Doar face un plan cum să „scape” niște Cola pe ia lui Vali.
E o ie veche bineînțeles, cu poveste, din bunici, a bunicii proaspăt măritate. Era așa emoționată bunica, tremura și ia pe ea și ea în ie. I se părea că badea al ei e cel mai cel. Și lui I se părea ca ia ei e cea mai cea. Și ochii. Și gura. Și cosițele. Bunicul nu știa cuvântul diafan atunci. Dacă l-ar fi știut, sigur i l-ar fi zis. Se ziceau alte chestii atunci. Acum se zice același lucru cu alte cuvinte.
Nimeni nu știe. Nici măcar George, și George cu Vali sunt bro’s de când se știu. Nimeni nu știe ce i-a zis, când s-au întâlnit în parc, cum, ce, de ce, dar Diana apare pe halfpipe cu ia lui Vali.
Și lui Vali i se pare ca ia ei e cea mai cea. Și ochii. Și gura. Și cosițele. Și placa ei de skateboard.
