Poem scris de Raluca Urse, la Atelierul Mornin’ Poets #109, cu Andreea Pop, din 4 mai 2025, la tema furiei.
înăuntrul oului
ne plimbăm prin ce a mai rămas din pădurea incendiată
ne întindem în iarba proaspăt arsă ne mânjim obrajii cu funingine fantasmăm
la toate felurile în care am fi putut salva dacă aveam șansa să fim pe fază
așteptăm
ținem degetul mare în gură ascuțit ca un bisturiu să rămână steril pentru clipa în care vor sosi răniții
pentru ei vom lăsa supernova bunătății să se deșire ca un ghem în fața pisicii
pentru ei vom face totul
pentru ei ne vom sacrifica
la fel cum am făcut-o pentru copiii noștri
care nu ne-au arătat întotdeauna recunoștință
care nu s-au pus în genunchi în fața marelui munte pe potecile căruia noi căram piatra
care uneori ne-au acuzat că le-am întins în inimi grădini de rușine și vină &
pe care mereu i-am iertat.
în bucătăriile noastre mici
ținem discursuri despre bunătate în bucătăriile noastre mici
niciodată nu am depășit viteza legală
și dacă am făcut-o niciodată nu a fost vina noastră ne-au forțat împrejurările ne-au forțat alții ne-au forțat planetele intrate în retrograd
suntem unde suntem
înăuntrul oului
ne ferim de fisurile din coajă
ca de un om rău cu chipul nostru
