Poem scris de Alin Dimache, la Atelierul Mornin’ Poets #109, cu Andreea Pop, din 4 mai 2025, la tema furiei.
părinții noștri își exersează
tinerețea într-o cameră goală
& noi ne pregătim să vedem lumea
așa cum e
dumnezeu încearcă să-și țină plânsul
noi suntem formele
acestui blur
cum am putea
așadar
să ne abținem
ne ridicăm în picioare
& luăm în brațe omul
de paie
o linguriță de sare
pentru rănile noastre
de argint
un scaun de plastic
răsturnat de vânt
da
întotdeauna putem face altfel
da
oamenii se nasc buni
dar
suntem singuri cu o pâine în față
& există undeva un câine de pradă
care ne va iubi necondiționat
doar pentru că nu poate vorbi
asta am făcut noi
din cuvânt
