Poem scris de Cătălina Ioana Bălan la Atelierul Mornin’ Poets #130, cu Sorin Despot, din 17 mai 2026, la tema poemului pentru refuz.
Nimic din toate acestea nu mi-a aparținut
Dar îmi va aparține negreșit
De mâine [1]
Tu îmi vei zâmbi frumos
Mă vei ierta
Voi veți înțelege tot ce am vrut eu să zic [2]
Ei mă vor îmbrățișa
Banii vor intra în cont
Contractele se vor întocmi singure
Dorința te va străfulgera când mă vezi [3]
Și totul, absolut totul va fi așa cum ne-am înțeles, da?
Ea mă va acompania în fiecare mic moment al zilei
Purtând un buchețel de roze la corset
Pe care eu îl voi prinde în buze
El va susura lângă pat
Supus ca firul ierbii sub coasă
Și totul, absolut totul va fi strălucitor și bun
Și nu voi mai simți nicicând
Nevoia de a scuipa la fiecare colț de stradă
Peste mormane de gunoaie
——————-
[1] După ce-mi va trece răceala.
[2] Ce bine că avem ghiduri de conversație în toate limbile.
[3] Ce răsună mai tare între viscerele tale: lipsa de bani sau lipsa de sex?
