Poem scris de Simona Petrișor, la Atelierul Mornin’ Poets cu Elena Bălășanu , pe 27 noiembrie 2022, la tema poeziei confesive și a autobiografismului în poezia românească contemporană.
nimic nu contează mai mult
decît amintirile din care ești
cusut-cîrpit
privesc fotografia cu mama
de cînd aveam doar cîteva luni de viață
de sub corcodușul din fața casei
îmi spun
eu am crezut că știu mai multe
la patru ani mi-ai dat drumul, mamă
mîna mea căuta mîna ta m-am speriat am plîns
m-am retras apoi în camera mea și m-am gîndit serios că
toate mamele de pe lumea asta
sigur sunt mai bune decît tine
mai blînde mai sensibile
sigur sunt mai atente
cu copiii lor
sigur le citesc povești înainte de culcare odraslelor
le prepară pizza și paste și cheesecake-uri cu ciocolată
acum știu că am greșit crezînd asta, mamă
sunt femeie și sunt implicit curvă
așa spun oamenii
care nu mă cunosc
care nu mi-au auzit vocea niciodată
am crescut frumos și fără ca tu să-mi fi împletit codițe deși
nu ar fi fost rău deloc să port cu mine imaginea asta
noaptea conturam siluete în întuneric apoi le dădeam nume
asta îmi amintesc
iartă-mă, mamă
tu regreți eu la fel
nu am avut timp
nici acum nu avem
agăț fotografia din greșeală
și se rupe într-un colț
