Poem scris de Ioana Bojincă, la Atelierul Mornin’ Poets #86 cu Bogdan-Alexandru Petcu , din 17 martie 2024, la tema rescrierii unor poezii mai vechi sau mai recente.
spui că scrii pentru tine și nu te gândești că tine este locul în care se reunesc
felul în care ții stiloul și ciopârțești literele
așa nu
caietul cu mâzgălituri rupt în fața clasei
așa nu
fiecare privire dezaprobatoare pentru fiecare decizie greșită
așa nu
fiecare încercare de a crea ceva frumos
(rupe pagina. încearcă din nou. fiecare lucru de pe lumea asta are o formulă exactă. tot ce trebuie să faci este să o urmezi. nu poți să schimbi legea conservării masei ca să te întorci la cum erai înainte. nu poți să schimbi definiția poeziei ca să simți că ai creat ceva frumos)
spui că scrii pentru tine și nu te gândești că tine este o gaură neagră
în care ai îndesat
tot ce ți s-a spus că e bun și
tot ce ți s-a spus că e frumos
în speranța că o să primești la schimb
un gram de acceptare
un mol de te-am văzut
fiecare gând bun modelat și comprimat până la deformare plastică
(frica de a fi văzut pentru ce ești. frustrarea de a nu fi văzut pentru ce ești. mărești presiunea. mărești cantitatea de efort. ajungi mereu la același rezultat)
spui că scrii pentru tine și nu te gândești că tine
este numele persoanelor pe care vrei să le faci fericite
întoarce valva și mărește presiunea
dorința de a fi ceva pentru cineva
întoarce valva și mărește presiunea
ideea că într-o zi o să afli ce înseamnă suficient
întoarce valva și mărește presiunea
mamă, vrei să citești ce am scris azi?
(schimbă rezerva de cerneală. încearcă din nou. nu ai învățat niciodată să ții stiloul corect. de aici se trag toate problemele)
dacă scrii o poezie și nimănui nu-i place și nu îți place ție atunci nu ai scris nimic
dacă scrii o poezie și nimănui nu-i place și nu îți place ție atunci dă-o dracului de treabă
