Poem scris de Irina Francisca Ion, la Atelierul Mornin’ Poets #77 cu Laura Francisca Pavel, din 29 octombrie 2023, la tema Eu vs. Celălalt nonuman (animal, obiect inanimat).
la 2000 km un copil doarme
în antena parabolică
dintr-o clădire bombardată
& sateliții îi cântă noapte bună
bucăți de metal într-un bol mare
de gelatină se uită cum îmi fac patul
& fumez țigări una după alta
doi adolescenți își ating coșurile tandru
în gara de nord click
în oslo sunt 24 grade celsius farfuriile
de plastic din bucătăria mea se topesc
prin gresie click
în orbită plutește un album foto uriaș
cu toate greșelile pe care le-am făcut vreodată
zâmbiți la poză click
google street view e în urmă cu 5 ani
îmi arată casa mea când era vară
& tata parcase mașina strâmb pe trotuar
acolo trăiește altcineva mai fericit
nu mă lasă inima să bat prin ecranul laptopului
să-i spun ca n-am devenit mai buni doar
puțin mai singuri & în lumea asta
n-o sa mai rămână din oceane decât
un șir lung de pietre cubice
pe care ne așezăm să împărțim
o cană cu lapte rece
o să fim galerii de artă brutalistă
pentru observatorii reci din spațiu
care se adună la o masă & dezbat
ce am fi putut face diferit
niciodată nu ne sincronizăm
durerea în rețea cum o faceți voi
sunteți cel mai aproape de ce numesc ei
dumnezeu
dumnezeu îți dă internet & te lasă singur
