Povestire scrisă de Johanna Scîntee, premiată de Diana Geacăr la concursul trimestrial de povestiri – „M-a surprins personajul, l-am crezut bărbat, pe parcurs ni se dezvăluie ca femeie. Și ne surprinde iarăși când ajunge la job și aflăm că nu e un simplu angajat. Ritmul e alert, personajul te trage, ești conectat. Aș fi umblat la final, să nu se stingă așa, dar textul e bun.”
Ard pe dinăuntru. Căldura iese prin pori. Sufrageria dogorește. Canapeaua mea nu e ignifugă. Mă ridic printr-o smucitură. Pereții mereu au fost albi. De azi s-au făcut roșii. Draperiile curg. Se topesc și inundă podeaua. Plutesc dosarele de executare silită. Îmi ajung până la glezne. Pe o copertă e scris SC TRANSFORM SRL. Faliment și evaziune mascată. Știu totul despre ei. Doar despre mine nimic. Casa a devenit fluidă. E în clocot. Curge pe scările din hol.
Mă izbesc cu capul de noptieră. Îl scutur să fugă durerea și visul. Sunt transpirată. Probabil și miros urât. Ceasul electronic de lângă pat pâlpâie. 4:27. Ce oră îngrozitoare! Cum să mai adorm? Aleg să mă trezesc. E unul dintre lucrurile care-mi ies. În rest, mai nimic nu se leagă.
Îmi târâi papucii spre baie. Becul din tavan e crud. Îmi strâng obrajii să reduc lumina. Îmi afund nasul la subsuoară. Mă strâmb. Îmi simt ceafa udă. Tricoul de bumbac e jilav. Zăresc pe marginea căzii o cană. E pe jumătate plină cu cafea de ieri. O sorb și mă așez pe WC. Măcar gura îmi miroase mai bine. Am zaț între dinți. Fac pipi fragmentat. În loc de înviorare, fac exerciții Kegel. Am și ritm. Sigur se aude până la etajul șapte. Berea de aseară mă ajută. Pare că am recital.
Canapeaua din sufragerie nu e ignifugă. Încep să-mi fac griji pentru asta. Scrumiera de pe măsuța de cafea e doldora. Câteva mucuri de țigară sunt și pe jos. Scrum am peste tot, chiar și pe laptop. Îmi amintesc că am adormit cu el în brațe. Cum am ajuns în dormitor nu știu. Îi pun parola. A rămas logat la EPIC, REVEN și YOUPORN. 4:40 arată ceasul din colțul ecranului.
Îmi fac o cafea. E primul semn de prietenie cu insomnia. Iau ibricul murdar din chiuvetă. Două lingurițe cu vârf și un praf de zahăr. Cu ciocul lui ascuțit, pare o pasăre. Îl țin de aripă până frige. Brusc, casa nu mai miroase a birt.
Îmi reiau locul de seara trecută. Dau să închid site-ul porno deschis pe laptop. Mă rețin două fete. Se sărută. Cadrul se lărgește. Doi găligani le fut. N-am chef de mai mult. X-ul din dreapta sus oprește orgia. Rămân pe ecran cu ce lucrasem ieri. Registrul Național de Executări Silite și SC TRANSFORM SRL. Iau dosarul din teanc. Continui înregistrarea. Mai trag un dosar și o sorbitură din cană.
8:37. Mă scutur de timpul scurs. Închid laptopul. Adun dosarele lucrate. Deasupra le pun pe cele trei rămase. Fug la baie. N-am timp de exerciții Kegel. Fac pipi și mă dezbrac. Un duș scurt și o zbughesc în dormitor. Nu mai am timp să mă machiez. O fi frig azi? Pun vreo trei straturi de haine. Mai bine să am ce da jos decât să îngheț.
8:56. Ies pe ușă. O iau pe scări. La ora asta liftul e ocupat. Îmi tot alunecă geanta de laptop de pe umăr, în plus, se agață toarta în păr. Îl prind cu un elastic în coadă. Bănuiesc că nu arată prea bine. Nici nu-mi mai pasă. De-abia sunt la etajul șase. Gâfâi și încep să transpir. De ce m-am îmbrăcat așa gros? La etajul trei e o doamnă cu doi câini. Așteaptă liftul. Mă invită să urc. Urc. Câinii mă miros. De ei chiar îmi e jenă. Unul e cocker și are ochii lui Sylvester Stallone. Celălalt e brac și mă fixează. I se încrețește blana scurtă dintre urechi. Are nasul ca un nasture din plapuma bunicii. Parter. Am scăpat. Cockerul mă latră.
Gura de metrou e lângă bloc. Cobor pe scările rulante. N-am răbdare. Mă strecor printre oameni. Fug spre ultimul vagon. După mine se închid ușile. Îmi trag sufletul. Mă trântesc pe unul dintre scaunele goale. Mă descotorosesc de sacou. Îl mototolesc în poală, peste geantă. În urechi simt pulsul. O picătură de sudoare se prelinge între sâni. Am uitat să-mi pun sutien. Noroc că am sânii mici. Prea mici. Parcă au uitat să crească. Fac exerciții Kegel. Închid ochii. Mă scufund în mine. Mâinile se destind pe căptușeala sacoului. Alunecă. Fac serii de câte cinci. Între serii mi se face liniște. A patra serie e întreruptă de vocea din pereți. Urmează stația Timpuri Noi, cu peronul pe partea dreaptă.
Cu pași mari urc treptele. Două câte două. Cum ies, mă burnițează pe față. E plăcut doar până mi-e frig. Scormonesc în buzunarul sacoului. Scot badge-ul. Turnichetul încredițează trecerea. Iar am prins liftul aglomerat. 9:21. Ce mă așteptam?
Zâmbete rujate, nerujate și crispate. E un șef printre noi. Mă retrag în colț și îmbrățișez sacoul. Privesc în podea. Mulți de HEI! mă asurzesc. Ironic să pui firma de executori la treisprezece.
La recepție salut din fugă. Aud în urma mea:
— Sunt toți în sala de meeting. Te așteaptă.
Las sacoul pe scaun. Scot laptopul și dosarele. Îmi iau agenda. Ușa de sticlă îmi pare mai grea. Se întorc toți. Ochii tuturor zâmbesc ca la comandă. Băiatul cel nou simte nevoia să se ridice. Îi fac semn să n-o facă. Îi simt încordați. Mă așez la locul păstrat liber. Îi rog să înceapă. Au întocmit și raportul de popriri. Asta e bine. Nu a mai trebuit să-l fac eu. La sechestrele imobiliare suntem la zi. Cei mai vechi se grăbesc. Îi simt și închei. Trebuie să plece la licitațiile publice de joi.
Ziua e la fel ca cea de ieri. Același ritm. Aceeași cadență a dramei în excel-uri. Pulsul meu se face auzit. Din timpane, vibrează în gât. Secretara introduce un nou client. Îl ascult. Mă distrage de la vibrație. Un caz simplu, dar costisitor. Un furnizor de energie electrică. Nu a plătit facturile producătorului de opt luni. Îl preiau imediat. Clientul pleacă. Îmi pleacă și mie gândul.
Mă cufund în dosare. Tastele pocnesc, stricat. Notez, verific, rescriu. Pagini întregi trec prin mine și nu se mai opresc. Mă uit pe ceas. 11:47. Încă o oră până la prânz. Stomacul e mut. Mă hrănesc cu praful dintre foi. Mă uit la mâini. Supun tremurul. Le simt reci. Le aud pe tastatură. Le aud de departe. Cu arătătorul caut în dosar coloana cu veniturile. Coloana fuge. Peste ea vine coloana cu TVA-ul din vânzări. Soldul din încasări se desprinde. Îmi intră în ochi. Mă frec cu pumnii. Ce bine că nu sunt machiată! Las pleoapele lipite. E mai bine așa. Coloanele s-au aliniat la loc. Văd bine și TVA-ul. Respirația e scurtă. Inspirația arde. Ard pe dinăuntru. Nu mai am aer să inspir. Îmi vine să fac pipi. Îl fac. Fac și două exerciții Kegel. Se face alb. Am ars.
