Poem scris de Alexandra Podea, la Atelierul Mornin’ Poets #128, cu Anca Ioana Câdă, din 19 aprilie 2026, la tema celor două perspective asupra aceluiași subiect.
Hirayama:
e ochiul păsării ce mă privește ca pe un altul
e o incandescență în lucrurile vii care alungă tristețea
e pâlpâirea dintre ramuri care se aliniază cu a mea
mintea mea devine cântecul acesta
și cântecul acesta devine mintea mea
aleg și azi
această zi e tot o culme
și uit că între e un strat de piele
aleg și azi să fiu:
un eu și o lume
Noelia Castillo:
în pieptul meu și-a deschis ochiul pasărea care nu mai poate privi un altul
e o incandescență în lucrurile vii care arde retina
cei aleși
care au simțit intens nu mai sunt capabili de bucurie
doar de sublim sau tragic
bucuria e ob-sce-ni-ta-te
violența aceasta a devenit mintea mea
și mintea mea a devenit violența aceasta
aleg și azi
astăzi e tot o culme
și port pe mine din ce în ce mai multe straturi de piele
în sfârșit nu voi mai fi un eu în lume
