Poem scris de Anastasia Tache la Atelierul Mornin’ Poets #128, cu Anca Ioana Câdă, din 19 aprilie 2026, la tema celor două perspective asupra aceluiași subiect.
într-o țară îndepărtată
o fetiță șterge conturul șotronului cu palmele
jeleuri cu melatonină pe noptieră
somnul e o insectă fosforescentă
care aprinde ochiurile plasei de vise
alunecă pe sub piele sângele
săruri minerale
90% singurătate
viitorul nu e fix
un șotron deformat
o fetiță care nu pune limite
blândețea de zahăr candel
mecanisme care dizolvă lumea
fetița care nu pune limite
stop
