Poem scris de Anastasia Tache, la Atelierul Mornin’ Poets #125, cu Cristina Bogdan, din 8 martie 2026, la tema obiectului & memoriei.
erai fetiță și desenai conturul unei balerine
mă încălzește imaginea asta pe care creierul se încăpățânează
să o fixeze pe un panou de investigație a trecutului
foarfeca sclipește în lumină vârtej de hârtie creponată
se înfoaie peste corpul decupat din cadrul de carton
ai uitat să colorezi poantele în nuanța cireșelor amare
promisiunea unui zbor din realitate
peste vârful moale al creionului
buzele balerinei să fie aceeași culoare
mijești ochii și umpli conturul cu precizie
gestul seamănă cu prinderea unui fluture în insectar
tot praful de pe aripi îți rămâne sub unghii
etichetele în latină
îți presează pleoapele
emoții rigide sub sticlă
aș vrea să sparg rama
să-ți spun că dacă o iei de la capăt
nimic nu trebuie demonstrat
